Ştim din istorie că marii aleşi ai neamului: voievozii, regii ori împăraţii purtau printre altele şi titlul de ,,unşi ai lui Dumnezeu’’. Astfel, printr-un ritual special de încoronare se puteau arăta în mijlocul poporului în calitate de stăpâni şi garanţi ai legii şi ai protecţiei divine. De cele mai multe ori însă, închipuirea cu pricina ducea în cele din urmă la tiranie, abdicare sau ghilotină.
Trasând fulgerător o punte imaginară între cei de demult şi actualii politicieni cu ştaif, ce-am putea comenta? Desigur că dacă-l ai în spate pe Băsescu, oricât de penal ai fi, tot ai avea o şansă în plus, măcar de a petrece arestul la domiciliu şi nu cu cei din arestul Poliţiei capitalei. Asta e valabil ,,în cazul Udrea’’. Când ai în ,,spate’’ pe cineva cu greutate, lucrurile se pot simplifica, viaţa-i mai cu noroc, cu zâmbet şi cu joc!
Şi totuşi, uneori poţi să ai şi mir în frunte, DNA-ul tot te prinde! Ce, nu-i aşa? Ba da! Asta ar putea fi o replică laconică a oricărui banal trecător, de la rătăcitul ameţit de preţurile pieţei agroalimentare şi al weekend-ului făcut barbeque la Ocico, până la filfizonul ahtiat după apariţii (pseudo)culturale, fursecuri, spriţuri şi postări virtuale fără cap şi fără coadă. Dintre şi printre toţi cei infectaţi de lăcomie nu poate fi cu trecut cu vederea ,,marele’’ intelectual cu pretenţii de premiu Nobel, cine altul dacă nu Varujan Vosganian!? Ăsta da policitian, cu premiul întâi şi coroniţă la capitolul ,,politician ales de sus’’, blindat cu cărticele de rugăciuni, cu metanii şi mir la purtător.
Zău că ţi-ar veni să strigi: „Vosganiane, eşti tare-n morală dom’le! De-atâtea rugăminţi fierbinţi începi să confunzi Parlamentul cu Biserica, cuvântul de onoare cu minciuna şi ancheta cu puşcăria, dom’le! Orice mi-ai spune, chiar şi în genunchi de-ai fi, tot te-aş da pe mâna bulangiilor de la Rahova, poate-ţi vine inspiraţia vreunei teme legate de ciudatele femei armence… dar tema asta las-o pe altădată!“. Ei, uite aşa, câte le-aş mai spune unora ca el; măcar să-i pot privi în ochii daţi peste cap de prea mult orgoliu şi lux orbitor. Sincer, după cum aţi putut observa, n-am nici cea mai mică consideraţie pentru lotrii neamului românesc, pe cât de vechi pe atât de desacralizat, violat şi furat de toţi aceşti ,,aleşi’’ de prostime, de stângaci şi dreptaci duşi cu zăhărelul promisiunilor electorale fie ele de post sau de dulce… la alegere!
Iulius TOMA
