Cu batista pe…țambalul investițiilor guvernamentale

Pornit încă din 2013 printr-o hotărâre de Guvern, PNDL-ul s-a dovedit de un real folos pentru administrațiile locale, în special pentru cele din mediul rural. S-au putut atrage finanțări pentru drumuri, poduri, alimentări cu apă și rețele de canalizare, înființare de cabinete medicale, reabilitarea căminelor culturale și a unităților de învățământ, ba chiar și a sediilor multor primării. Cu o cofinanțare proprie, constând în special în studiile de fezabilitate, ridicări topo, cartografie și ce alte chestii or mai fi fost necesare, acest program a primit girul edililor încă de la început. A fost atât de bun, încât după câțiva ani a apărut PNDL 2.

Acest nou program era menit să finanțeze diverse proiecte: de infrastructură educațională, de sănătate şi de mediu, sportivă, social-culturală şi turistică, administrativă şi de acces la căile de comunicație. Criteriile de selectare a obiectivelor de investiții fuseseră aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 624/2015, act normativ ce prevede ca repartizarea fondurilor de la bugetul de stat pe județe, destinate transferurilor pentru finanțarea obiectivelor de investiții din portofoliul unităților administrativ-teritoriale, să fie făcută echilibrat, utilizând cel puțin unul dintre următorii indicatori: datele demografice și administrativ-teritoriale ale județelor, capacitatea financiară a UAT, având în vedere ponderea capacității acestora de a participa cu fonduri de la bugetul local pentru realizarea obiectivelor de investiții, precum și ponderea numărului de obiective de investiții aflate în derulare de fiecare județ.

Pe hârtie, toate acestea prevesteau încă de la debutul acestor programe, o dezvoltare armonioasă, echilibrată, în consonanță cu nevoile fiecărei comunități. Atâta doar că….. Știți cum se spune „Tot ce e frumos sau bun ori se termină prea repede, ori îngrașă“. În cazul nostru și una și alta, pentru că unii chiar și-au îngrășat sau îngroșat portofelul după ce au făcut lucru de mântuială. Alți edili însă au adus o rază de speranță în rândul populației din comunitățile pe care le păstoreau. Au apărut clădiri reabilitate, asfalt pe străzile principale, apa la robinete în fiecare casă, rețele de canalizare și stații de epurare și câte și mai câte.

Tot mai mulți primari apelau la astfel de resurse financiare pentru a reuși să realizeze ceva pentru urbea lor. Atâta doar că de câteva zile, o adresă sosită din partea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, semnată de onor ministrul Cseke Attila, venea să pună batista pe…țambalul investițiilor: „Ministerul a epuizat creditele bugetare alocate Programului Național de Dezvoltare“. Altfel spus…au fost, dar s-au terminat.

Păi bine, măi nene Attila, matale „nem tudom“ cu matematica? Când ai preluat ministerul și bugetul aferent nu ai știut de câți bani dispui și cât poți să le permiți primarilor să se întindă? Ce făcuși acum, bibicule? Ai rămas cu căruța în drum, fără lovele? Sau a venit premierul și a mai transferat de la matale ceva mărunțiș? Nu știu care e răspunsul, dar situația e …vânătă, indiferent de culoarea partidelor care au solicitat finanțări. A, și mai e ceva ce mi-a atras atenția în adresa matale: „Aveți posibilitatea să decontați lucrările și bunurile achiziționate din surse proprii sau din alte surse legal constituite“. Altfel spus, primarii care s-au făcut luntre și punte, s-au milogit pe la președinții de Consilii Județene, au făcut credite în bănci ori au lăsat angajații fără banii de salarii să poată asigura cofinanțarea, acum pot să plătească cash constructorii. Pe bune?

Probabil sunt foarte puține UAT-uri care vor reuși acest lucru și asta numai pentru că au o situație financiară bună. Celelalte ce fac? Dar mai ales ce fac constructorii? Lasă lucrările începute și neterminate? Cu ce plătesc salariații? Îi trimit în șomaj? Cum mai pot cumpăra materialele care s-au scumpit și de 3 ori în toamnă sau la anul când deblocați voi banii pentru PNDL?

Încet dar sigur asistăm la distrugerea sistematică a României; de la proiectele începute ce vor rămâne neterminate, la distrugerea sistemului medical și acapararea Joianei bună de lapte ce se numește Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la scoaterea adresei din buletinul de identitate, la tot felul de lucruri mărunte și nu prea, care puse cap la cap au o logică, aceea de distrugere pas cu pas, prin „lucrul bine făcut“ a tot ceea ce mai înseamnă românesc. Din punctul meu de vedere, ar trebui să vă fie rușine, atâta doar că voi nu știți ce e aceea rușine.

Dan AGACHE