Pământul nu este al oamenilor, călători prin timp și spațiu, fără mijloc de transport, cu un bilet de favoare… Mulți vin și pleacă într-o viață, fără să transmită ceva și fără sa sfințească locul pe care se așează.
Când trecerea este neînsemnată atunci de ce să mai călătorești prin timp și spațiu?
Mulți, în scurta lor trecere pe pământ, pășesc cu convingerea cale aparține și ce nu au creat. Cumpără bucăți din planeta Pământ, le vând sau le modifică așa cum consideră că le stă bine, doar pentru ei.
Preocuparea pentru lucrurile lipsite de importanță înseamnă lipsă de valoare.
Să revenim la pământ. Oamenii vin de undeva, îmbracă o formă materială după care încep să împartă pământul. Primul lucru pe care-l fac este să întindă garduri în jurul lor.Unii pun garduri în jurul lor la zeci de metri, alții la zeci de kilometri, alții la mii de kilometri…Nu ai voie să intri în perimetrul închis de garduri. În acest perimetru pot fi munți, câmpii, păduri, râuri…construite de natură, nu de om. Dar și alți oameni, idei, întâmplări care se petrec în realitate și de care nu pot beneficia toți care sunt dependenți de ele.
Cum o fi intrat în posesie primul proprietar de pământ ? De la cine l-o fi cumpărat și cum l-o fi plătit?
Războiul este un conflict străin pentru cei care participă direct și satisfacerea poftelor fără negociere pentru cei care stau în umbră și profită. Majoritatea oamenilor sunt târâți într-o luptă inegala și nejustificată din punctul lor de vedere. Acești oameni, dacă se întâmplă ca acest conflict să nu fie al lor, pleacă în fugă. Numai că au în față gardurile altor oameni, care se cred stăpâni peste ceva construit de natură. Și nu pot să se îndepărteze de război.
Să te naști pe planeta Terra, numită și Pământ, și să nu poți fi liber să te deplasezi peste toată suprafața sa?!
De ce nu i-a împărțit Creatorul pe oameni în două:
Cei care pun garduri pe pământ și când își încheie misiunea deasupra pământului să ajungă să aibă însușiri comune cu pământul, să-i accepte și să-i includă în structura sa pământul și acolo să rămână cu totul, pentru totdeauna.
Cei care nu sunt interesați de garduri, doar de ascensiunea spiritului, și care după ce-și încheie misiunea pe planeta Terra, numită și Pământ, să-și continue călătoria prin timp și spațiu.
Eugen LUPU
Domnul Eugen, sunt câteva idei în articol care sunt analizate (cam superficial) la grămadă:
1. „Pământul nu este al oamenilor” – dar în final vorbiți de „Creator”. Haideți să vedem ce spune Acesta despre relația oamenilor cu pământul: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” – Geneza, 1.28 și „Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!” – Geneza 9.1 Așa că, încă de la început, teoria Dvs. scârțâie.
2. „Oamenii vin de undeva, îmbracă o formă materială după care încep să împartă pământul. Primul lucru pe care-l fac este să întindă garduri în jurul lor.Unii pun garduri în jurul lor la zeci de metri, alții la zeci de kilometri, alții la mii de kilometri”. Emigranții care au ajuns în America le-au cerut voie pieilor roșii să le stăpânească pământurile. La fel și britanicii în Australia. Și totuși adevărul este undeva la mijloc – dacă ați lucra un petec de pământ iar la vremea recoltatului ar veni alții și ar lua recolta, ce motivație ați mai avea să lucrați în continuare? Și nu veți muri astfel de foame, deși sunteți harnic? Iar la țară ați văzut că toate câmpurile cultivate cu grâu, porumb, orz, sunt împrejmuite cu garduri … SAU NU?! Vă rog să analizați ce proprietăți sunt împrejmuite cu garduri: cele care au o importanță deosebită pentru proprietar – dar nu valoarea terenului, ci valoarea a ceea ce se află pe el – recolte sau clădiri determină această atitudine. De acord, există și multe abuzuri – dar, raportat la suprafața Terrei au totuși o întindere mică. Aș lăsa acest ultim aspect pentru o discuție separată, deoarece subiectul este mult mai amplu.
3. Și acum ceea ce vă doare cu adevărat: „Majoritatea oamenilor sunt târâți într-o luptă inegala și nejustificată din punctul lor de vedere. Acești oameni, dacă se întâmplă ca acest conflict să nu fie al lor, pleacă în fugă. Numai că au în față gardurile altor oameni, care se cred stăpâni peste ceva construit de natură. Și nu pot să se îndepărteze de război.
Să te naști pe planeta Terra, numită și Pământ, și să nu poți fi liber să te deplasezi peste toată suprafața sa?!”
1.1 Să o luăm pe rând: în primul rând cine a pornit conflicul de care fug, în acest moment, sute de mii de oameni, din Irak, Libia și Siria. În Irak și-au vârât coada americanii, pentru a neutraliza „armele de distrugere în masă ale lui Saddam”; în Libia, americanii și europenii l-au omorât pe „dictatorul” Muammar al-Gaddafi, aruncând țara în haos și război civi; în Siria, americanii, turcii, israelienii și europenii finanțează, ajută material, logistic și informațional „rebelii moderați” împotriva lui Bashar al-Assad (iar o mare parte din aceste ajutoare – ca să nu spun toate – ajung la ISIS).
1.2 „refugiații” din țările arabe pleacă NEAPĂRAT spre GERMANIA!!! Nu spre Arabia Saudită, Iran, Egipt, sau alte țări din zonă. Cu care au legături de limbă, culturale, religioase – și sunt MULT MAI APROAPE! Nu, ei vor neapărat în Germania. Nici măcar România, Serbia, Croația sau alte țări mai „la îndemână” nu sunt interesante (https://www.youtube.com/watch?v=I4-hSBRs4Qw&feature=youtu.be – George Friedman spune clar de ce). Iar Ungaria este la mijloc, în calea acestor „năvălitori moderni” care, în drumul lor spre „bunăstare” dau foc la ajutoarele primite de la persoane fizice și alte organizații, distrug gări, clădiri, mașini, trenuri, agresează localnicii. Chinezii au construit în calea mongolilor un zid – dar le-a luat ceva timp – iar ungurii au improvizat. Cred că dacă ar fi avut posibilitatea, și domnitorii români ar fi procedat la fel împotriva hunilor, slavilor, turcilor, tătarilor și a tuturor năvălitorilor care nu au mai avut loc pe pământurile natale.
Iar aici cercul se închide – de cele mai mute ori construim garduri, ziduri și alte variante de îngrădire a unui perimetru – pentru a ne apăra pe noi, familiile și agoniseala noastră și nu pentru a nu lăsa călătorii pașnici să umble de colo-colo ca să admire frumoasa noastră planetă.
in primul rand, eu nu sunt Domnul Eugen, Domnul este sus, noi cei de jos avem nume si prenume pentru a ne apela…
cat despre citatele date, eu nu citez si pot gresi,
iar in alta ordine de idei, daca tot citezi… adu-ti aminte cum altii citeaza din cartile lor si sustin ca Domnul ii rasplateste daca-i omoara pe cei de alta religie…
cat priveste gardurile, materiale sau ideologice, si-au dovedit zadarnicia in lungul istoriei…