Bacalaureatul, sau despre sacrificiul mieilor nevinovaţi

bacalaureatul

Astăzi, o mulţime de elevi de clasa a XII-a dau proba a doua la cel mai stupid, umilitor şi inutil examen pe care trebuie să-l suporte copiii noştri în timpul vieţii lor – examenul de bacalaureat!

Nu voi însista asupra stupidităţii şi inutilităţii acestui măcel, pentru că cei mai mulţi dintre dumneavoastră îl simţiţi sau îl resimţiţi pe propria piele!

Vreau doar să vă destăinui că eu, profesor universitar doctor, ajuns la acest nivel în urma unei munci de Sisif, care nu a ocolit uzina, nu am fost pus în situaţia de a rezolva o integrală cu finalitate practică decât o singură dată, în uzină, în anul 1988! Pentru aceasta, am rezolvat circa 1200 de integrale Riemann pentru a trece “bacul” şi a intra la facultate, unde am mai rezolvat în jur de 500 de integrale Riemann şi Stieltjes…iar vis-à-vis de acest întreg efort nu am decât un sentiment de umilinţă şi revoltă! Evident, am satisfacţia că aş putea rezolva orice integrală şi orice funcţie mi-ar ieşi în cale, în viaţa de zi cu zi… dar nu e cazul! Cum nu mai e demult cazul să cunoşti pe dinafară formula chimică a oţetului sau benzenului, constanta lui Plank, numărul lui Avogadro şi alte minunăţii de acest fel! Îi pierdem pe copii şi tineri, înecându-i în inutilităţi desuete…

Spiru Haret, singurul reformator veritabil al învăţământului românesc, a reuşit să scoată acest examen al umilinţei naţionale din sistemul învăţământului românesc, dar, peste doar un deceniu, nu mai ştiu care ministru a făcut pe deşteptul şi l-a reintrodus, la începutul secolului trecut; şi, din păcate, reintrodus a rămas, şi a încăput pe mâna unor “specialişti” în filosofia oricărei discipline, majoritatea “mitici” sau “miticizaţi”, care se comportă cu copiii românilor ca şi cum le-ar fi duşmani, sau măcar infractori! Le punem tinerilor noştri eticheta absolvirii sau neabsolvirii bacalaureatului, iar in jur de jumătate din ei, care nu-l trec, vor fi mutilaţi sufleteşte pe viaţă! Nu este acesta sindromul unei societăţi barbare, fără suflet şi fără conştiinţă? Ba, eu cred că este!

Sunt convins că mulţi dintre cititori cunosc istoria “manuscriselor de la Marea Moartă”, descoperite în 1947 la Qumran, într-o grotă din deşert, pe ţărmul de nord-vest al mării, la 12 km de Ierusalim şi 25 km de Ierihon, despre care se spune că este cea mai veche aşezare omenească de pe pământ. Qumranienii, sau esenienii, că majoritatea cercetătorilor insistă să spună că erau esenieni, au scris “manuscrisele” cu două-trei secole inainte de Cristos, deci nu erau creştini, dar premergeau creştinismului! Comunitatea lor era extrem de curată şi habotnică, respecta “învăţăturile” şi Sabatul cu sfinţenie, avea o ţinută morală desăvărşită şi era extrem de riguroasă relativ la acceptarea membrilor ei…La vârsta de 20 de ani, orice qumranian, băiat sau fată, dădea un “bacalaureat” foarte serios, din “învăţături”, dogmatică, morală şi cutumă, în urma caruia era admis în comunitate sau era respins definitiv…Respingerea însemna că trebuia să-şi caute un alt pământ, un alt trib si un alt mod de viaţă, pentru că era obligat să părăsească Qumranul şi poporul său! Nu e de mirare că, în urma repetării acestui “bacalaureat”, secole la rand, comunitatea esenienilor a dispărut definitive din istorie…

La polul opus, chiar în zilele noastre, stă superba comunitate finlandeză, care l-a dat omenirii pe singurul om mai celebru decât Cristos sau Budha, pe Moş Crăciun! Toată lumea recunoaşte că sistemul de învăţământ finlandez este pe locul întâi în lume! Porneşte de la egalitatea tuturor copiilor în faţa dreptului la educaţie, fără nicio discriminare socială şi se bazează pe încrederea totală în profesori…Şi se mai bazează şi pe 6-7 la sută din PIB, alocaţi sistematic de stat învăţământului!

În Finlanda nu ezistă examene şi note! Testele sunt de aşa natură încât să nu-i ierarhizeze deloc pe copii, nu există cataloage sau liste de note pe parcursul anului sau la evaluări naţionale, cu admişi sau respinşi, nu există eticheta dezumanizatoare a elevului “picat”, nu există copil de 2 sau de 10, nu există noţiunea “copiatului”, nu există şcoli slabe sau bune, toate şcolile garantează aceeaşi educaţie din punct de vedere calitativ…Sensul învăţământului  este să descopere la ce este bun copilul şi să-l facă mai bun în respectiva direcţie. Ministrul învăţămăntului este întotdeauna technocrat, iar guvernul poate să pice liniştit, că acest ministru rămâne obligatoriu pe post, pentru minim 4 ani! Ministrul nu are voie să nege sau să schimbe ce a făcut predecesorul, ci numai să dezvolte şi să completeze…iar Legea Educaţiei este un fel de a doua Constituţie, intangibilă pentru orice ministru!

Rezultatul? Finlanda are cel mai mare PIB pe locuitor din lume şi cel mai ridicat nivel de trai!

 

Prof. univ. dr Liviu Spătaru

 

Distribuie pe:

Stiri similare

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei