Este 8 Martie și poate abordarea jurnalistică ar trebui îndreptată către această importantă zi din viața noastră, a tuturor. Pentru că, nu-i așa, în existența noastră se află măcar o reprezentantă a sexului frumos. Însă zapping-ul din scroll-ul mouselui nu-mi permite acest privilegiu. Mai mult, majoritatea își va aduce astăzi aminte de acest lucru și m-aș înscrie într-o acțiune colectivă generală. Așadar, am să „filtrez” prin ochiul părerologului evenimentele din ultima perioadă.
Aș începe, dacă-mi permiteți, cu anunțul făcut de grupul PPE din Parlamentul European în ceea ce o privește pe Laura Codruța Kovesi. Politicienii de la Bruxelles au decis să o propună pe Kovesi la șefia Parchetului European. O decizie firească în urma voturilor din forul european. Este voința popularilor europeni și, ca-n orice troc politic, ea trebuie respectată. Numai că, aici, pe plaiurile mioritice, această victorie este clamată de către un partid politic ca fiind un triumf. Nici nu mai contează că cel care conducea formațiunea cu pricina, în urmă cu ceva vreme, spunea despre Kovesi aceleași lucruri pe care le spun adversarii ei. Când a fost numită la șefia DNA, șeful PNL – Sică Mandolină – mai că nu se dădea de ceasul morții la auzul nominalizării, nominalizare acceptată chiar de co-președintele USL de la acea vreme, Victor Ponta. Anii au trecut, Sică a ajuns președinte al PNL și a făcut și el o reevaluare doamnei Kovesi și și-a dat seama că a greșit atunci când o făcea în toate felurile pe la posturile tv naționale. Acum, din senin, fosta șefă DNA nu mai este ce a fost. Ea a devenit brusc mană cerească în dezbaterea electorală și, asemenea lui Geoană, PNL a învins! Evident că această susținere este una strict electorală și nu are absolut nimic cu esența acestei nominalizări. N-am să cad în capcana evoluției polemicilor dintre susținătorii și contestatarii fostului Procuror General (funcție pe care a deținut-o Kovesi la începutul carierei în lumea bună a justiției), în sensul de a mă pronunța în favoarea vreunei tabere. Pentru că, personal, consider că adevărul este undeva la mijloc și ambele tabere manipulează grosolan. Ceea ce mă intrigă într-un mod aproape enervant este faptul că nu reușim, ca societate, să ne depășim condiția în sensul de a veni cu lucruri palpabile și de a face o schimbare de paradigmă de la sintagma păguboasă de a capta atenția votanților prin lansarea de teme ce n-au legătură cu câștigarea alegerilor și accederea la guvernare. Din ’90 și până în zilele noastre am făcut același lucru mereu. L-am votat pe Iliescu și FSN-ul pentru că ne-au scăpat de Ceaușescu. L-am votat pe Constantinescu și ai lui țărăniști ca să scăpăm de Iliescu și ai lui comuniști. L-am readus pe Iliescu-n prim plan în 2000, pentru că ne-am dat seama că e rău cu răul, dar e mai rău fără el. Ne-am lecuit în 2004 crezând că Băsescu și Alianța DA sunt soluția salvatoare. După vreo 8 ani ne-am dat seama că ne-am înșelat amarnic. Sub pavăza unei alianțe gay – aș spune – în 2012 l-am redescoperit pe Arhimede din Siracuza și am strigat pentru prima dată „Evrika!” Da, am găsit soluția salvatoare! Ne-am scos, cel puțin până data viitoare. N-a fost să fie nici de data asta, bro. Ghinion, cum ar spune de fiecare dată primul schior al patriei. Iar toate aceste bâlbe legate de opțiunile noastre electorale pornite din dorința de a ne răzbuna pe actualii (sau foștii) ne-au adus în situația PSDragnea. Nici legat de asta nu doresc să fac nicio apreciere, pentru că atunci când vei citi aceste rânduri, dacă ești liberal, îmi vei spune că-s trompeta PSD, iar dacă ești pesedist, vei spune că-s acoperit.
Pentru a completa tabloul zugrăvit mai sus, tot zilele astea, mai precis ieri, Alianța PLUS a înfierat cu mânia aproape proletară faptul că aceasta nu a fost acceptată de către BEC. Niciunul din reprezentanții alianței cu pricina n-a spus cu subiect și predicat faptul că documentația depusă la BEC n-a conținut documentele solicitate în vederea înscrierii. Mai precis, cei doi co-președinți nu sunt în acte declarați președinții celor două formațiuni politice. Pe înțelesul tuturor, cei doi știau de la depunere că cererea va fi respinsă. Dar ce poate fi mai benefic electoral decât un cal troian? Cum poți compensa acțiunea electorală a lui Sică cu Kovesi? Simplu, victimizându-te și făcând din PSD un dușman de moarte, balaurul cu trei capete. Pentru că, nu-i așa, din declarațiile publice această respingere de înregistrare a alianței a fost zădărnicită de PSDragnea. Din punctul meu de vedere, aici este buba, deoarece această luptă avidă pentru imagine se duce pe partea dreaptă, iar celor care vor empatiza cu actorii Barna, Cioloș și Sică le va fi influențată opțiunea politică pe partea dreaptă. Niciodată un votant PSD nu se va lăsa copleșit de aceste victimizări. Iar dacă privim lucrurile per ansamblu, PSD-ul și-a luat măsuri de precauție. Pierderile din portofoliul lor vor fi preluate de către ALDE și, mai nou, Pro România. În cazul ăsta, PSD-ul chiar are trei căpățâni, aici incluzând și țeasta proprie.
Dar ce ne spune literatura de specialitate în privința manipulării? Când recurgi la astfel de situații? Ei bine, atunci când nu ai soluții cu privire la guvernarea efectivă a ceva (țară, comunitate etc). Adică măsuri concrete și comunicarea lor de așa manieră încât să poți capta atenția alegătorului ce a trecut prin etapele ce le-am enunțat mai devreme. Continuăm pe aceeași scară evolutivă. Vom vota cu mic cu mare, pe oricine, doar ca să scăpăm de PSDragnea. Dar dacă ei vor fi mai mulți decât noi? Ce ne facem atunci? Cine își va asuma eșecul? Politicienii? În niciun caz. Cei care vom suferi suntem tot noi. Și aici mă refer la suferința doctrinară. Că, de bine de rău, economic nu o ducem chiar așa prost sub pavăza PSDragnea. Și asta o simt profesorii, funcționarii din administrația locală și centrală, doctorii, unii pensionari și, cu puțin noroc, și părinții copiilor cu alocații mărite. Și mai ales cei care trăiesc din asta. Cine credeți că-și va mai aminti de Robert Sighiartău în momentul în care va avea în față buletinul de vot? Dar de Cioloș și Barna plângându-se pe la televiziunile dragi și „pretene”? Vă spun eu, nu suficienți încât să ne facem prea mari speranțe.
Notă: Dacă ai avut răbdare să parcurgi tot textul, nu-mi sări în cap că aș fi pesedist sau susținător cu simbrie a lui Dragnea, pentru că te înșeli amarnic. Uite-te puțin în jur, analizează, informează-te, cunoaște și detașează-te de orice ce ține de noțiunea de partizanat. Și dacă tot așa te simți, luptă până la ultima ta picătură de sânge ca să am dreptul să nu fiu de acord cu tine.
John Gavrilescu
Chestiunea cu USR/PLUS respingerea lor are si o alta latura. Da, adevarat ca legal, BEC a avut trecere. Te invit acum, ca jurnalist, sa cauti niste informatii despre Catalin Ioan Berenghi si Calin Gheorghe Marincus si trupa adiacenta – acesti indivizi au blocat in instanta infiintarea Miscarii Romania Impreuna si tot ei sunt (partial, pentru ca a fost si prostia USR) de vina pentru situatia aceasta. Acesti indivizi cu legaturi cel putin dubioase, au bani sa tarasca in judecata entitati mai mari, au cate 2-3 masini, case, dar nici o slujba stabila. Pana acum nici o autoritate nu a verificat ce background au, cine si daca ii finanteaza cineva – desi eu pariez pe o combinatie ciudata de BOR, PSD, pensionari SRI. Daca te intrebi ce ar avea de castigat BOR – vezi pozitia USR-PLUS vis-a-vis de impozitarea cultelor religioase. Astia sunt o parte din liderii de baza a miscarilor de extrema care urmeaza sa apara la noi in societate. Tot in nota aia poti merge si pe linia Pro Vita si sa vezi cu ce se ocupa ei si atunci o sa intelegi ca in USR si PLUS se cam da din toate directiile. Mi se pare mie sau la voi in redactie bate o briza de Kiseleff 10?