După victoria din deplasare în etapa precedentă cu FC Olt, întreaga suflare rosso-neră spera că moralul bun al jucătorilor lui Marian Pană va conduce echipa spre o nouă victorie, în faţa unei formaţii, CSM Râmnicu-Vâlcea pe care o mai învinsese în acest sezon. Dar cum niciun meci nu seamănă cu altul, şi nici Lincar cu Niculescu, deznodământul avea să fie cu totul altul. Vâlcenii au intrat montaţi să facă un meci mare şi puteam spune că dacă jocul lor nu a impresionat, cu certitudine au fost mult peste ceea ce au înţeles să joace fotbaliştii care activează sub titulatura CS Metalul Reşiţa.
Povestea meciului ar putea fi nuanţată, dacă nu ar fi scurtă, precum teza unei şcolăriţe care şi-a făcut unghiile şi buzele în timpul în care trebuia să-şi pregătească subiectele pentru importantul examen. La fel a arătat şi Metalul, o echipă care zeci de minute nu a reuşit să-i pună nicio problemă lui Matache, cu vârfuri neinsiprate în demarcare şi mijlocaşi pierduţi în noroaiele unui teren care l-ar face invidios chiar şi pe strategul Ştefan cel Mare, dar în capcana căruia ,,căzură” ai noştri. O echipă blazată şi obosită, astfel aş descrie Metalul la întâlnirea cu foamea de victorie numită Lincar – CSM Rm.Vâlcea.
Pentru CSM Râmnicu Vâlcea a deschis scorul Adrian Codin în minutul 18 iar în partea a doua a jocului, lipsit de pretenţia unor candidate la poziţia de viitoare echipe de Liga întâi, a mărit avantajul de pe tabelă Adrian Dumitru Popa, în minutul 67. O partidă urâtă, anostă, cu trageri de timp nesancţionate ale oaspeţilor şi contraatacuri nimicitoare ale aceloraşi, 90 de minute în care Metalul Reşiţa a dat rareori impresia că poate juca fotbal. Per total, 0-2 e un scor bunicel, dacă stăm strâmb şi judecăm drept ocaziile avute la poarta lui Zimmermann de ,,măciucari”. Să fie terenul de vină, cantonamentele severe, să fi avut un aport şi arbitrul R. Dumitru, care în opinia ironicului Marian Pană, ar fi făcut ,,meciul vieţii lui”? Nu ştim şi poate nu vom afla niciodată.
Tot ce sperăm este ca Metalul să uite repede prestaţia jalnică de acasă din etapa a III-a a Play-Off-ului Seriei a II-a, Liga Secundă de fotbal, să creadă în continuare în forţa acestui nucleu şi să ridice fruntea sus pentru un meci mare la Craiova, miercuri, 7 mai, o zi în care am scris cea mai importantă pagină a fotbalului românesc în istoria competiţiilor europene intercluburi. Iar asta ca să nu înţelegem până la urmă că visul promovării a fost doar o vorbă aruncată la cacealma.
P.S. Acest articol care nu are pretenţia unei cronici fotbalistice profesioniste, îl dedic crainicilor recunoscuţi din Valea Domanului, care au mobilizat în momente grele Metalul Reşiţa, publicul spectator prin spiritul şi prezenţa lor, unele dintre aceste personalităţi trecute astăzi în nefiinţă, altele aflate în suferinţă: omagiu profesorului de o nepreţuită valoare Nicu Benga, fostului şi regretatului meu coleg Gelu Ghera şi profundă stimă domnului Petru Fuchs, căruia îi urez multă sănătate!
