Aflat departe de ţară, stabilit de câţiva ani in Gibraltar, medicul-poet, reşiţeanul Dimitrie Grama are în pregătire un nou volum.
De această dată, este vorba despre o colecţie de articole şi eseuri apărute în mai multe publicaţii din on-line-ul românesc şi din diaspora. Din viitoarea carte intitulata “România la capatul gândului”, am extras un articol în ton cu realitatea vieții politice de azi.
„Working class hero este un cântec poate mai puțin cunoscut al lui John Lennon, în care John, cu oarecare ironie, ne spune: „a working class hero is something to be!”
De ce un poet-trubadur-rock artist din Anglia capitalistă a anilor -60, -70 ai secolului trecut vine cu o astfel de afirmaţie, valabilă în exclusivitate sistemului comunist? Poate pentru că John Lennon a fost un spirit liber și responsabil, analizând în mod critic societatea umană în general, fie ea capitalistă sau comunistă şi mai ales pentru că el, ca de fapt, marea majoritate a poeţilor, a fost un vizionar.
El a avut puterea intelectuală şi spirituală capabilă să penetreze demagogia şi ipocrizia social-politică a timpului, într-o uniune europeană, compusă la acea vreme din vreo 15 -16 ţări, toate cu mici excepții, conduse de partide „social-democrate”, care în fond erau partide socialiste de tip vestic.
Aceste partide au introdus conceptul de „political correctness”, care nu este altceva decât un mijloc de control și de manipulare „aşa cum vrem noi, potentaţii”, au introdus „respectul faţă de” şi „acceptanţa indiscriminatorie” a altor etnii şi religii şi în aceeaşi răsuflare, au limitat dreptul europenilor la libera expresie religioasă şi chiar au interzis unele tradiţii milenare creştine, deoarece acestea ar putea „ofensa” alte etnii şi religii care s-au pripăşit pe la noi.
Acele vremuri, de la sfarşitul secolului trecut, au cunoscut apariţia şi dezvoltarea unor forme ridicole de psihologie socială şi de nivelare a tuturor indivizilor la, în cel mai bun caz, „mediocritate”.
Nu numai în Europa de Est, ci şi în cea de Vest, apare ceva destul de nou în istoria omenirii „social-materială” bazată pe demagogie şi nimic altceva.
Astfel, John Lennon, în câteva rânduri expune ambiţia omului spiritual mărunt, a plebeiului, a şmecherului şi demagogului găunos să parvină. Şi cea mai rapidă cale de parvenire este aceea de folosire a ignoranţei majoritare, care în naivitatea şi prostia ei, alege nonvalori ca reprezentanţi, şefi de sindicate şi de partide, în general, care devin „eroii”. Aceşti eroi sunt cei care ştiu cum să manipuleze minţile „clasei muncitoare” iar clasa muncitoare îşi încordează muşchii şi străluceşte de mândrie!
Astfel, se deschid căi noi şi rapide de îmbogăţire şi prin îmbogăţire, de parvenire socială, de egalitate aparentă cu lorzii sau marea burghezie.
În cinci – zece ani de zile, eroul clasei muncitoare, poate egala sau chiar depăşi avuţiile multor nobili sau industriaşi și culmea, se poate ajunge la acest nivel de bunăstare, fără să ai vreo idee revoluţionară, fără să înregistrezi vreun “patent” internaţional, fără efortul de a duce mai departe şi dezvolta atelierul mecanic sau de croitorie al tatălui, ci doar prin simpla demagogie!
Acesta este de multe ori ţelul mitocanului, care fără scrupule şi prin metode viclene, ajunge undeva sus de tot, de unde nu mai poate să vadă locul de unde a plecat şi nici pe cei care, în prostia lor naivă, l-au ridicat acolo.
Totuşi, în majoritatea ţărilor din Europa de Vest, datorită faptului că principiile democratice, în mare masură, oricum funcționează, s-au introdus legi și regulamente stricte de control, mai ales financiar, al tuturor cetățenilor, dar mai ales controlul celor aleşi să conducă societatea din punct de vedere politic şi moral, de la aleşii primăriilor până la primul ministru.
De fapt, în vest, un “om politic”, este mai controlat şi cercetat sub “lupa obştei”, decât un comerciant sau un cetăţean oarecare.
Corupţia a existat şi în mici proporţii sunt convins că mai există în Vest, dar atunci când instituţiile democratice, Senatul sau Parlamentul au fost ameninţate de decadenţa distrugătoare a corupţiei, atunci s-au luat măsuri. Dacă un reprezentant al poporului, un senator, ministru sau premier de stat, este suspectat de Corupţie, Furt sau Imoralitate în general, acel om politic este obligat să-şi dea demisia din funcţia politică reprezentativă.
Iar dacă, cumva, acel cetăţean, bazat pe puterea şi influenţa sa politică, a profitat de vreun “lanţ al slabiciunilor” și într-o periodă scurtă de timp s-a şi îmbogăţit, atunci o piatră nu se lasă neîntoarsă pâna când nu se lămuresc toate lucrurile. Un divorţ, din care inculpatul rămâne “sărac”, deoarece, ca un facut, toate avuţiile familiei au fost înscrise pe numele fostei soţii sau pe cel al copiilor, nu-l salveaza pe ministru/senator/preşedinte de la puşcărie şi familia de la confiscarea tuturor bunurilor care nu pot fi justificate prin muncă cinstită şi prin salariile bazate pe acea muncă. În general această lege se aplică tuturor cetăţenilor, indiferent de poziţia lor socială, indiferent de etnie sau religie şi indiferent de apartenenţa politică sau instituţională (îi controlăm pe toţi, dar nu pe cei de la Securitate, Fisc sau PSD).
Aceasta atitudine și poziție morală a obştei, a instituţiilor şi a poporului care a creat “statul democratic”, este un act de patriotism!
Un act de curaj civic şi de responsabilitate într-un spatiu și într-o perioadă de timp unde nimeni, absolut nimeni, nu este mai presus decât legea. Un bun prieten, poet din Piatra Neamt, îmi spune că “parlamentarii români au imunitate” ceea ce înseamna că ei nu pot fi judecaţi atâta timp cât sunt miniștri, senatori, președinți….!
Ce ţară şi ce popor poate accepta aşa ceva şi de ce? Cum se poate explica logic sau moral o astfel de ordine, prin care eu înteleg, că dacă ai fost ales şi ai ajuns în poziţia de încredere de unde să-ţi serveşti ţara şi poporul, ţi se dă şi dreptul la furt liber şi nelimitat.
Deci, un parlamentar cu un mandat mai lung, poate acumula averi imense, fără să fie nevoit să dea socoteală cuiva. Toata lumea, chiar şi Politia şi Justitia, ştiu că acel parlamentar este un hoţ care a furat şi continuă sa fure, dar nimeni nu poate face nimic, deoarece hoţul este imun la dreptate.
Fascinant!
Într-un timp, prin anii 2000 – 2005, mă întrebam, cum de sunt ataţia români multimilionari în euro? Erau oameni care au pornit de la nimic, din acel sistem comunist, unde nimeni nu avea vreo proprietate privată însemnată şi chiar dacă ar fi avut vreun atelier mic de manufactură sau o făbricuţă, de unde un asemenea profit extraordinar, care aici în vest, prin munca cinstită este de neconceput.
Apoi am aflat secretul care scoate milionari pe bandă rulantă în România; este vorba de furt. România, ţară cu milionari şi multimilionari, care în aroganţa pe care le-o dă puterea coruptă, imoralitatea şi totala iresponsabilitate, sfidează atât poporul român, cât şi opinia publică internaţională. Pentru că se ştie în toata lumea ca “România este altfel” și lucrurile cu care ne putem mândri ca români sunt în general, sărăcia şi în special, corupția.
Mai greu de înţeles este faptul că într-o Europă Unită, cât de cât decentă, România, sau mai bine zis reprezentanţii României sunt acceptaţi şi chiar au drept de vot în UE. De ne-nţeles este faptul că UE acceptă ca România să aibă o lege atât de aberantă de “imunitate” a omului politic în faţa legii! Cine ştie ce forţe obscure sunt în mişcare sau altfel exprimat: “de ne-nţeles sunt căile Domnului!”
Însă ceea ce este nu numai de ne-nţeles, ci de-a dreptul tragic, este Convieţuirea Simbiotică a românilor, de la ţăranul ne-educat la academician, cu coruptia.
Metaforic vorbind, am impresia ca românul s-a căsătorit de bună voie cu frica-neangajarea iresonsabilitatea şi are ca mamă soacră Ipocrizia şi Corupţia. Această căsătorie este un act nepatriotic şi toate scuzele îmbrobodite în înflorituri geografice, istorice (dă vina pe alţii: turci, greci, ruşi, etc.), nu justifică această căsătorie.
Românii ar trebui îndemnaţi la divorţ! Să se despartă de cei care îi mint si îi fură fără milă şi fără ruşine. Să se despartă odată de cei care fac neamul de râs. Românul ar trebui să caute şi să scoată la lumină, din locurile unde s-au ascuns de prea multă vreme: Curajul, Responsabilitatea şi Decenţa” – Dimitrie Grama, 17 Iulie 2015
Adriana BAGHIU
