Încă o dată aducem mulțumiri din inimă celor ce au făcut din Reșița ceea ce este ea astăzi… un fleac, ne-au ciuruit!
Astăzi am să încerc să vă demonstrez o metodă simplă prin care putem determina dacă spusele celor care ne guvernează naţional sau local sunt adevărate, atunci când se vorbeşte de nivelul de trai.
Se ştie că există o regulă simplă a marilor corporaţii de a încerca de obicei să ocupe pieţele emergente, adică acele pieţe care le oferă posibilitatea unei vânzări şi evident a unui profit mai mare decât pe pieţele pe care deja sunt plasaţi.
Mai simplu: întotdeauna un afacerist, vânzător, va căuta să-şi implementeze afacerea acolo unde ea poate avea un succes temporar care să-i aducă un profit foarte mare, ca apoi acesta ori să se aşeze în nişte limite, ori să dispară, în acest caz evident şi afacerea având aceeaşi soartă.
Acum să trecem la ideea propusă, adică să încercăm fiecare să ne determinăm nivelul de trai, fără statistici, politicieni şi sociologi.
Priviţi-vă cu puterea minţii oraşul în care locuiţi şi încercaţi să contabilizaţi numărul de dughene care vând haine vechi, acele zdrenţe dezinfectate dubios şi care pentru o sumedenie dintre români sunt un mod de a păcăli bugetul familial şi de a se crede puţin mai înţoloţi decât în alte vremuri.
Veți vedea de multe ori pe stradă oameni ce poartă un tricou pe care e logo-ul unei companii de telefonie, al poştei germane, sau mai ştiu eu al cărei companii de ecarisaj.
Omul e mulţumit, a dat 2 lei pe zdreanţa ce altfel ajungea la reciclare şi până una alta seamănă un pic a occidental tocmai pentru că nu înţelege că de fapt e un fel de stâlp viu ce duce reclame gratuit, sau că a dat valoare, prin plată, unui lucru fără valoare.
Să nu confundăm aceste dughene insalubre mirosind de multe ori a sărăcie şi mucegai cu magazinele outlet, unde da, preţurile sunt ceva mai mici decât în marile magazine, modelele sunt ceva mai vechi, dar marfa este absolut nouă.
La fel, să nu-l confundăm pe cumpărătorul de zdrenţe cu un hipster sau cu cei ce au ales vintage-ul ca un mod de viaţă, pentru că aceştia nu fac parte din categoria oamenilor neapărat săraci.
Deci revenim…….
Aţi făcut acest exerciţiu şi aţi numărat în gând cam câte astfel de dughene de haine vechi aveţi (avem) în oraş?
Acum facem o legătură simplă între ce scriam mai sus legat de modul în care funcţionează pieţele şi ajungem la o concluzie. Comercianţii care au deschis o astfel de afacere prima dată au studiat piaţa şi s-au aşezat acolo unde cei 2 lei se pot face uşor, adică în oraşele unde oamenii sunt foarte săraci.
Pare paradoxal să spui că cu cât oraşul este mai sărac, cu atât afacerea asta poate fi mai înfloritoare, dar asta este realitatea.
Am avut ocazia de-a lungul timpului să văd prin diverse oraşe din ţară sau străinătate cum se desfăşoară o astfel de activitate şi am constatat că afară totul are caracterul de vintage, pentru că preţul de vânzare nu este chiar unul simbolic, vintage-ul poate fi considerat mai mult un moft, un curent, nu o necesitate fortuită de bugetul limitat.
Am constatat şi în marile oraşe ale României că hainele vechi se vând pe străzi lăturalnice sau în cartierele unde sărăcimea, nu există doar oameni cu o situaţie materială bună, se mulţumeşte să fie purtătoarea unei zdrenţe a vreunui răposat occidental.
Să facem încă o remarcă legată de termenul de second hand, care de multe ori în cazul acestor haine nu se justifică, prin uzura şi starea lor precară.
Să ajungem şi la o concluzie!
Dacă numărul acestor magazine ale deznădejdii în oraşul vostru este mare şi la strada mare, nu ascultaţi nicio statistică şi nicio vorbă dulce a vreunui edil local, sau naţional, pentru că este clar: o duceţi sub un nivel normal al bunăstării.
Când numărul acestor magazine va scădea, înseamnă că aţi renunţat la compromisuri, că sunteţi siguri că măcar chiloţii pe care-i purtaţi n-au avut şi un alt propritar.
P.S.- am numărat în gând, ca un rătăcitor pe străzi ce sunt, numărul dughenelor cu haine vechi la strada mare din Reşiţa şi am ajuns la concluzia că sunt foarte multe.
Atunci luminaţi-mă pe mine teoreticianul: ce nivel de trai e în oraşul meu ?
Jimmy RUFĂ
Si eu le-am numarat . Privesc cu groaza cand mai apare unul nou. Ma bucura disparitita oricarui altuia…..Mi-e sila sa vad oameni care stau la cozi inainte de ora 9 ca sa se impinga pe acolo. Nu stiu de ce se cumpara atat de mult. Cred ca din prostie si nu din necesitate.
In Resita si conducerea e second-hand, niste zdrente de 2 lei !
Am intrat odată, nu tentat de oferta de 3 zdrențe la 2 lei și patru gratis, într-un astfel de “magazin”, undeva pe b-dul Republicii.
Era forfotă înăuntru și am crezut că se dă ceva gratis, apoi fiind român sigur tot ce-i gratis e bine primit
Nu pot să vă spun ce miros era acolo!
Apoi cetățenii cumpărători erau bucuroși că efectiv zdrențele erau aproape gratis.
Nu am spus cà un second hand serios evrău
Mama săraca, Dumnezeu să o odihnească, se plângea că nu mai găseşte oameni să o ajute la treburile grădinii. “Nu mai vin mamă, le dai banu, le dai mâncare, băutură, ţigări şi nu vin. Le mai dau, că-s amărâţi şi umblă desculţ, haine de la copiii voştri, că-s bune. Da de unde? Dacă nu au virgula pi chept nu li poartî”. Vorbea de logoul Nike … haine de firmă, deh!
Jimmy Rufa, pentru cultura ta generala sa stii ca si persoane cu functii importante din invatamant, magistratura, sanatate cumpara de la magazine second-hand si inca nu sufera de alergii incompatibile cu viata de la acele “zdrente dezinfectate dubios”. Si in Occident sunt magazine second-hand. De cele mai multe ori, hainele de la second sunt de o calitate superioara celor din alte magazine, nu sunt doar accesibile ca pret. Iar daca tu nu le agreezi, problema ta, dar nu-i judeca pe altii.
Să vă doresc ca toată viața să vă îmbrăcați doar de la second hand?
Eu nu am judecat, am constatat ce am văzut.
Nu ați înțeles esența! A te îmbrăca de la second hand nu e un semn al bunăstării.
Nu cred că cineva e fericit când o haină e a lui după ce a fost a altuia.
Prosperitatea second hand-urilor e un semn al sărăciei unei comunități.
Nu confundați outlet-urile de afară cu actele de caritate.
Vă spun sigur ca umblat prin țări occidentalizate de curând ca și România, că nu au străzi întregi de second-handuri.
Știți câte sunt pe Republicii?
Știți câte sunt în Piața Sud?
Până și pe Lalescu sunt câteva.
La unul am văzut următorul anunț: ” Am primit marfă PROASPĂTĂ”. Proaspăt aruncată de alții, sau proaspăt dezinfectată?
Intrați în câteva din cele de pe Republicii spre Confecții să vedeți cum “miroase” înăuntru. Normal pe acolo nu a mai dat niciun control poate pentru că se îmbracă second hand și sunt obișnuiți cu mizeria.
Eu nu acuz pe cel ce se îmbracă second, constat sărăcia, faptul că între 2 lei un tricou cu “virgulă” second sau hepta hand și unul nou diferența de preț e de unu la o sută.
Mai contează că cel de 2 lei are “număr de înmatriculare” și face reclamă la vreun acaret vândut într-un orășel de aievea ?
Nu!
Contează că dacă ne-a plăcut zdreanța, că-i de neam, are scris pe ea Deutsche Post?
Nu! E de calitate după dvs.!
A costat doar 2lei!
Cel ce merge la CARITAS sau la debaraua cu donații a biseticii, n-o face de bine ce îi este.
Asta era ideea, în fond fiecare cu plăcerea lui.
Dacă vă e bine așa, vă doresc ca de Crăciun și Paște, să le faceți cadou apropiaților numai lucruri de calitate de la second hand.
De ce nu de Moș Nicolae ghetuțele în care așteptați cadoul să fie tot second feet, puțin uzate la tocuri, puțin transpirate, dar faine că-s de piele.
Glumesc evident!
Vă doresc ca salariul, sau pensia să vă permită să vă îmbrăcați de calitate de la cele mai mari firme mondiale, care să populeze Reșița în locul dughenelor astea ce sunt semnele sărăciei.
p.s- ați vãzut prin second hand-uri cumva și floarea politicienilor?
Dacă nu, înseamnã că ăștia nu știu să se îmbrace de calitate.
Functii importante? Care-s alea? Secretarele? Sau sefii de birou? As zice ca in domeniile astea nu avem functii….avem doar cotizanti de partid care asculta ordinele cu sfintenie! Da, peste tot in lume sunt asemenea magazine, dar pe aci sunt prea multe si prea puturoase!
Raisa, articolul evidentiaza cat de saraci am ajuns, Resita toata se transforma intr un second hand, daca nu se vor lua masuri rapid. Si cine sa le ia? Ma uit cu tristete la oamenii de pe strada care prin privirea lor, starea, atitudinea lor transmit tristete si saracie. Problema e ca daca ii intrebi ce nu e k in orasul lor, raspunsul e halucinant: ,,Nu cred ca trebuie schimbat nimic in Resita”
Jimmy Rufa, inteleg ca numai in Resita sunt magazine second hand, iar celelalte orase precum Bocsa sau Caransebes au o bunastare si un nivel de trai ridicat. Acolo curge lapte si miere iar cetatenii se imbraca numai cu haine de la marci celebre. Insa nu ai voie sa scrii decat despre Resita. Ce mai urmeaza, sa numeri cat salam feliat cumpara gospodinele resitene sau sa numeri ouale pentru prajitura. Ati ajuns atat de jos cu articolele pentru a putea fi utili in batalia politica. Resita nu e second hand amice ci doar unii jurnalisti care in schimbul unor banuti pandesc oamenii ascunsi dupa perdelele cabinelor de proba. Ce ne doresti tu noua, asta iti dorim si noi tie.
Foarte bun articol, nota 10. Cei care nu observati realitatea creionata ca pamflet in acest articol-ori sunteti politruci, ori chiar sunteti inconstienti ( sa nu folosesc cuvinte jignitoare)-voi in mod sigur o sa va vindeti votul pe ulei,faina sau pe un loc caldut la Primarie (sau la alte ,,SRL-uri”de partid) pe salariul minim.
Un articol care chiar nu poate fi interpretat decat in felul urmator: Resita=zero perspective.
Pacat!
Nu uita de bodegile de pariuri, cu cat cresc alea mai mult la numar cu atat apar oameni de o calitate inferioara