Management defectuos la CS Caraș-Severin

De zece ani de când avem handbal de primă ligă la Reșița nu am asistat la momente mai grele ca în acest sezon. Din marea echipă ce obținea performanțe în Europa, fiind autoarea unei triple istorice în handbalul continental, cu cele trei Cupe Challenge adjudecate, Reșița a ajuns să tremure acum pentru menținerea în Liga Națională.

CS Caraș-Severin, urmașa fostei „number one“ UCM Reșița, a agonizat un sezon întreg și poate doar forța interioară a celor câțiva eroi de pe semicerc a făcut ca echipa să nu dispară în neant. Că handbalul nu este istorie la Reșița li se datorează și lor. Dar de ce ei au trebuit să suporte pumnii adversarilor sub privirile nepăsătoare ale celor ce trebuiau să se îngrijească de destinele unei mândrii locale, și dacă este să fim corecți, singura bucurie a reșițenilor într-un oraș decăzut, cenușiu, căruia nici „comuna cu tramvai“ nu-i mai putem spune?

Responsabilitatea a fost pasată de la unii la alții, așa cum handbaliștii pasează mingea pe teren. De ce această nepăsare și un ping-pong cu niște suflete nevinovate? Cârcotașii vor spune: „Ce-i tot dați atâta cu handbalul, nu vedeți că nu au rezultate? Nu vedeți că sunt la retrogradare?“ Dar voi, cârcotașilor, sunteți orbi de-a dreptul? Această echipă a suferit neîntrerupt, timp de câteva luni, din cauze multiple. Și totul pleacă de la instabilitatea financiară. Încă din vara anului trecut, semnalele erau evidente. Dar, am crezut că e un vis urât.

Au plecat cei mai buni jucători. Achizițiile au fost sub așteptări

Să detaliem. La finele sezonului 2012-2013, jucători exponențiali ai formației bănățene, cărășene sau reșițene cum vreți s-o numiți, au plecat de aici. Pentru că nu li s-au mai propus contracte ferme, așteptându-se parcă plecarea lor de nevoie. Cu câtă ușurință ne-am despărțit de Rică Pîrîianu, pivotul ce ducea cele mai grele lupte pe semicerc advers, ce înscria cu doi-trei adversari în spate și care s-a operat pe banii lui după accidentarea dintr-un meci contra multiplei campioane HCM Constanța. Și lista continuă: căpitanul Adi Tucanu, extrema Florin Ciubotariu, pivotul Ghiță Irimescu, ca să-i numim pe cei mai reprezentativi. Îți pleacă aproape o linie întreagă de 9 metri, iar achizițiile sunt modeste, fără să jignim pe nimeni, un centru de la o echipă retrogradată, un portar ce era era mai mult rezervă la echipa de unde venea și un pivot slab cotat în Liga Națională. Pregătirile încep cu vești „grozave“: echipa nu poate efectua cantonamentul de vară, nu poate face deplasări. Cele trei meciuri de pregătire dinaintea campionatului au avut loc la Sala Polivalentă din Reșița, cu adversari modești, dar, la acea dată, de valoarea Reșiței. Din păcate. Și problemele încep să curgă. Semnele sunt tot mai evidente. Problemele financiare se răsfrâng automat asupra jucătorilor. Lotul se subțiază tot mai mult, din cauza accidentărilor. Aihan Omer se uită pe bancă și nu știe pe cine să introducă în teren. Petrea, Pârvan, Cuciula și Rohozneanu sunt marii absenți din prima parte a sezonului. Cărășenii au rămas însă cu marea satisfacție că au învins rivala Poli în ambele meciuri ale sezonului regulat. În decembrie se vorbea tot mai des și mai serios despre desființarea echipei. Dar, acolo, o mică fărâmă de speranță exista pentru menținerea handbalului. De fapt pentru prelungirea agoniei.

Gafă de proporții: Conducerea aduce un jucător, îl pune să semneze, apoi îi spune să plece pentru că n-are drept de joc în România

Apar alte lovituri. Pivotul Andrei Starikov este lăsat să plece în vacanța de iarnă, iar înaintea reluării pregătirilor antrenorului Aihan Omer îi revine ingrata misiune de a-l suna și de a-i spune să nu mai vină la Reșița. În declarația acordată presei, tehnicianul susține că s-a considerat că Starikov nu face față rigorilor Ligii Naționale. Excelent! Un șut în fund și cota drastic scăzută acestui handbalist care a pus suflet la Reșița, atât cât a putut. Celălalt pivot, unul cu vechi ștate de serviciu în Liga Națională la Reșița, Florin Cuciula a renunțat la cariera de handbalist. Și astfel echipa se trezea în ianuarie că nu are nici bani și nici pivot. Dar, „isteața“ conducere a CS Caraș-Severin aduce un pivot din Serbia, pe care îl pune să semneze pe un an și jumătate și îl prezintă oficial cu ocazia unor meciuri cu Dinamo Pancevo. După care oficialii își dau seama de gafa imensă pe care au făcut-o, pentru că perioada de transferuri în România  se încheiase în decembrie. Cine să-i spună lui Vladislav Veselinov că se antrenează degeaba, că nu va juca meciuri oficiale pentru Reșița? Onor conducerea atât de blamată de Omer pe la colțuri se dă la fund și tot antrenorului, aflat în Danemarca la specializare, îi revine sarcina de a dialoga cu presa pe acest subiect. Astfel, soluția de compromis a fost Paul Sas, un jucător ce venea practic de la o echipă desființată și nu mai jucase de mai bine de un an, din cauza unei accidentări.

Chetă pentru a ajunge la meciuri

Și sezonul a continuat sub aceleași coordonate, cu echipa îndreptându-se spre play-out, fără să aibă un viitor bine conturat. Dar, cu interminabilele probleme financiare și aceeași „bancă scurtă“ și eroi de sacrificiu pe semicerc. Totul, sub privirile suspect de liniștite ale antrenorului Aihan Omer, care declara cu seninătate că situația este stabilă. Asta undeva pe la începutul lunii aprilie. Este contrazis însă de unul dintre jucători, coordonatorul de joc Mihai Rohozneanu, care spune fără să se teamă că băieților li s-a tăiat până și masa de prânz. Ca să nu mai spunem că la meciul de la Bacău, unde s-au luptat într-adevăr ca niște lei, s-a făcut chetă în oraș pentru ca nouă handbaliști să poată efectua deplasarea, deși antrenorul îi trimisese acasă după antrenament, convins fiind că nu se va mai pleca în Moldova.

Echipa CS Caraș-Severin a fost supusă unui chin continuu, într-o incertitudine sâcâitoare. Depășită fizic și psihic de Politehnica Timișoara, formația cărășeană a trecut prin furcile caudine ale celei de-a doua faze a play-out-ului, începute dezastruos, cu eșec la cea mai slabă echipă, CSU Suceava și înfrângere acasă cu CSM București. De atunci era totul clar, CS Caraș-Severin nu avea cum să mai evite barajul de la Sebeș. Victoriile ulterioare au fost amare, dar au arătat ceea ce oficialii nu au avut deloc: VOINȚĂ.

Deseori, antrenorul Aihan Omer i-a pus la zid pe Cristian Angyal și Dorinel Gurbină, cei desemnați să să se ocupe de partea administrativă. Un eșec total, în viziunea antrenorului Aihan Omer, dar care, în stilu-i obișnuit, s-a ferit să-și verse nemulțumirea în declarații oficiale. Pentru că, nu-i așa, e mai ușor să bârfești pe la colțuri, în loc să iei frâiele în mână și să rezolvi problema. Dacă tot se vaită că nu sunt buni conducători. Și tot antrenorul se plângea de arbitraje nefavorabile. Culmea, un antrenor suspendat cinci ani din Europa tocmai pentru șpagă dată arbitrilor, se plânge acum că este furat. Sau „Hoțul strigă hoții!“ Un antrenor care și-a arătat limitele în acest sezon.

Ce e de făcut? Să așteptăm turneul de baraj ce începe astăzi la Sebeș, cu speranța că echipa se va clasa pe un loc ce-i va permite să participe în continuare în Liga Națională. Totodată, așteptăm un răspuns ferm din partea celor ce se îngrijesc sau nu de destinele echipei. Vom mai avea handbal la Reșița?

Cosmin VOINEA