Situat în vârf de munte, singura legătură a oamenilor din cătunul Ineleţ cu civilizaţia este o scară veche de mai bine de 40 de ani, pe care se urcă sau se coboară doar în caz de nevoie urgentă.
Fără electricitate, apă curentă şi alte utilităţi, puţinii oameni care trăiesc în satul Ineleţ se descurcă în condiţii greu de imaginat pentru lumea civilizată a secolului XXI. Şcoala din Ineleţ are doar trei elevi înscrişi la cursurile primare, care străbat poteci înguste de munte şi pădure ca petreacă aici patru ore pe zi.
Impresionat de efortul pe care îl fac copiii din cătunele de pe Valea Cernei, un tânăr din Bucureşti a iniţiat o campanie pe Facebook, prin care să strângă fonduri pentru a dota şcoala din Ineleţ cu calculatoare şi imprimante. Nici nu şi-a pus însă problema lipsei de energie electrică. Campania a luat astfel amploare şi, prin implicarea asociaţiei Free Mioriţa şi a Unicredit Ţiriac Bank, au fost achiziţionate patru panouri fotovoltaice, care să alimenteze 6-7 becuri, patru calculatoare şi două imprimante.
„Ce vrem de fapt? Să le dăm acestor copii o şansă la normalitate. Să poată citi o carte când afară este înnorat. Să poată scrie la lumina unui bec. Să poată învăţa cum se foloseşte un calculator. Să poată vedea Marea Neagră și altfel decât într-o poză alb-negru. Nu ştiu dacă e mult sau puţin. Nu ştiu dacă aceste lucruri, odată împlinite, îi vor face să îşi dorească să rămână în România. Poate că vor pleca, aşa cum au făcut alţii, sau poate că vor rămâne, chiar în Ineleţ. Nu ştiu, dar trebuie să încercăm.”– îşi motivează Iulian Angheluţă, reprezentantul asociaţiei Free Mioriţa gestul.
Ziua în care civilizaţia a urcat scara spre Ineleţ
Provocarea cea mai mare a constat însă în transportarea tuturor materialelor până în sat, pe scările de lemn bătute în munte şi poteci şerpuite prin pădure. Iniţiatorilor proiectului li s-au alăturat 20 de voluntari entuziaşti, în ajutorul cărora a sărit şi Bruno Adamcsek, membru al echipei Salvamont din Caraş-Severin. Cu greu, panourile, cele patru computere, monitoare, imprimante, becuri, cabluri şi întrerupătoare, cărţi şi rechizite şi-au făcut drum până sus, gata ca, odată montate, să-şi înceapă misiunea: şansa la o viaţă mai bună pentru copiii din Ineleţ.
„Uneori, ceea ce pentru noi înseamnă puţin pentru alţii poate face diferenţa. Ceea ce pentru noi înseamnă cotidian, altora le poate schimba viaţa. Asta sperăm şi noi că se va întâmpla într-o anumită măsură cu copiii din cătunul Ineleţ prin acţiunea desfăşurată în săptămâna dinaintea Floriilor. Poate nu e mult, dar dacă setea lor actuală de cunoaştere se păstrează, dacă dascălul se va folosi inteligent de modesta infrastructură instalată, se poate crea o bază cel puţin decentă în educaţia lor viitoare. Poate peste trei ani, când părinţii vor face eforturi să îi trimită în Cornereva pentru a urma clasele 5-8, ei vor avea deja în cap formată ideea că lumea înseamnă mai mult decat Ineleţ, Cornereva şi Băile Herculane. Şi vor dori mai mult de la viitorul lor. Acelaşi lucru sper să fie valabil şi pentru următorii trei copii ce vor începe clasa pregătitoare din toamnă”, spune Ionuţ Vlad, organizatorul acţiunii.
Diana Radu
