De ce nu apelează Sorin Frunzăverde la CEDO?

Într-o serie de articole din presa locală apar în ultima perioadă numeroase informații dintr-un dosar de urmărire penală în care predominant și insinuant este adus în prim plan numele politicianului Sorin Frunzăverde.

Cât de legală este situația în care stenogramele din interceptările dispuse de procurorii DNA ajung pe mâna presei, vom încerca să explicăm cu legea în mână. Lege la care fac trimiteri și magistrații care instrumentează dosarele penale, dosarele de corupție, fără a rata nicio ocazie publică în acest sens.

Vom face o paralelă între un dosar nefinalizat, aflat în fază de urmărire penală și în care i se aduc în mod subversiv o serie de învinuiri lui Sorin Frunzăverde, fără ca politicianul să dețină vreo calitate care să-i fie precizată în prealabil de anchetatori în acest dosar, fie cea de suspect, fie cea de martor și un alt dosar, de notorietate, al fostului senator PSD, Cătălin Voicu.

Voicu a reclamat la Strasbourg încălcarea dreptului la viața privată pe motiv că DNA a livrat mass-mediei, în faza de urmărire penală, interceptări din dosarul de corupție, fiindu-i încălcate mai multe drepturi fundamentale garantate de Convenție. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a hotărât, pe data de 10 iunie 2014, ca România să-i plătească lui Cătălin Voicu 4.500 de euro daune, pentru nerespectarea a două articole din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În baza Articolului 8 din Convenție, fostul senator a reclamat că DNA a scurs în mass-media stenograme și alte informații din dosarul de corupție în faza de urmărire penală. CEDO a reținut că „transcrierile conversațiilor telefonice interceptate în timpul operațiunii de urmărire au apărut pentru prima oară în presă între 18 și 22 martie 2010“, în condițiile în care Cătălin Voicu a fost trimis în judecată în luna mai 2010!

Redăm în continuare un fragment din Hotărârea CEDO în cauza „Voicu vs. Romania“, care face referire directă la scurgerea în presă a unor informații din dosarul de corupție, în faza de urmărire penală:

„Din momentul în care DNA a informat opinia publică cu privire la procedurile demarate împotriva reclamantului, mass-media a manifestat un mare interes pentru caz. Au fost transmise la televizor numeroase discuții, jurnaliști și politicieni comentând evenimentele în spațiul public.

Fragmente din conversații purtate între acuzați care au fost obținute prin interceptarea telefoanelor în timpul operațiunii de supraveghere penală au ajuns în ziare înainte ca reclamantul și ceilalți acuzați să fie trimiși în judecată. Aceste fragmente au indus impresia că reclamantul și judecătorul F.C. (n.r. – Florin Costiniu) ar fi încercat să manevreze unii judecători ai unui Complet care judecă o cauză comercială în care era implicat C.C. (n.r. – Costel Cășuneanu) și i-ar fi raportat acestuia din urmă rezultatul acestor presupuse manevre.

În conversațiile dintre ei, reclamantul și ceilalti acuzați și-au exprimat în mod profund dezamăgirea că hotărârea nu a fost favorabilă lui C.C. și au făcut presupuneri cu privire la posibilitatea ca ceilalți judecători din Complet să fi fost influențați de altcineva. Transcrierile conversațiilor telefonice interceptate în timpul operațiunii de urmărire au apărut pentru prima oară în presă între 18 și 22 martie 2010. Alte fragmente de probe din dosarul de urmărire penală au fost în același mod publicate și comentate în presă”.

Într-o situație similară cu cea a fostului senator Voicu, se găsește astăzi Sorin Frunzăverde, fostul ministru al Apărării Naționale fiind expus unui tir de acuzații în presa locală, jurnaliștii recurgând la stenograme din interceptări realizate într-un dosar aflat în faza de urmărire penală care nu a ajuns în instanță(!!) și în legătură cu care anchetatorii nu i-au adus la cunoștință lui Frunzăverde nicio calitate! Și totuși din acest nefinalizat dosar curg râuri de informații!!

Legea pedepsește cu închisoarea divulgarea informațiilor secrete sau nepublice!

Să vedem în schimb la ce se expun cei care oferă informații presei din dosare penale aflate în faza de urmărire penală și nu numai.

Legea nr. 286 din 17 iulie 2009, actualizată în februarie 2014, arată la articolul 304 că „divulgarea unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă“.

De asemenea, la articolul 277 legat de „compromiterea intereselor justiției“ se arată că dezvăluirea fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale într-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

La Capitolul II al „Regulilor aplicabile în procesul penal, în faza de urmărire penală, în procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți și judecată, în procedura de cameră preliminară și judecată“, la articolul 25, alin. 1, legea spune că, „comunicarea de informații privind stadiul actelor de cercetare reprezentanților mass-media poate fi făcută numai după ce există suspect în cauză. Dacă fapta ce formează obiectul dosarului penal prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public pot fi comunicate informații despre începerea urmăririi penale cu privire la faptă și măsurile dispuse în cauză în vederea identificării făptuitorului sau pentru strângerea probelor, cu excepția situației în care prin transmiterea acestor informații s-ar periclita rezultatul anchetei“.

La aliniatul 4, al aceluiași articol, se arată: „comunicarea informațiilor privind existența unui suspect în cauză și a măsurilor dispuse față de acesta poate fi făcută din oficiu sau la cererea reprezentanților mass-media, numai după ce persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduce la cunoștință această calitate sau, dacă aceasta nu este posibilă, numai după luarea măsurilor necesare pentru aducerea la cunoștință.“

La alin. 8, se arată: „după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, în cazul faptelor care prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public, parchetele vor da comunicate prin care vor informa opinia publică cu privire la emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a persoanelor faţă de care s-au efectuat cercetări“

La aliniatul 1 al Art. 26, se arată că „reprezentanţilor mass-media nu le pot fi eliberate copii sau extrase din actele sau înscrisurile referitoare la probele din dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală şi nici copii ale înregistrărilor audio/video realizate în cadrul procedurii de identificare şi reţinere a persoanelor sau executare a mandatului de arestare, de flagrant ori în alte momente procedurale din cursul anchetei penale provenind de la autorităţile judiciare“.

Din aliniatul 3, Art. 27, aflăm că „în cazul soluţiilor de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, se pot elibera, la cerere copii, din care în prealabil au fost eliminate datele cu caracter personal, pasajele din care rezultă informaţii prin a căror divulgare se încalcă dreptul la respectarea vieţii private, precum şi cele care se referă la conţinutul unor probe şi măsuri dispuse, dacă prin menţionarea acestora se periclitează desfăşurarea procesului penal în alte cauze“.

De ce mai stă pe gânduri Sorin Frunzăverde, care a ajuns să fie „judecat, condamnat și pus pe rug“ la fiecare colț de stradă de te miri ce figuri triste și frustrate ale neamului și nu apelează în situația de față la CEDO?

Îi sunt oare respectate drepturile cetățeanului Sorin Frunzăverde în situația dată?

Probabil că timpul nu e încă pierdut, iar dacă senatorul Voicu și-a găsit dreptatea la CEDO, de ce nu ar fi la fel și în cazul lui Frunzăverde? De ce să nu primim încă o palmă din partea CEDO, așa cum s-a mai întâmplat și cu alți cetățeni români abuzați de sistem? Precedentul e de-acum creat…

Mistificare sau neglijență în dosarul de urmărire penală?

În articolul apărut recent într-un cotidian local, se afirmă că „procurorii DNA mai au şi suspiciunea rezonabilă că Sorin Frunzăverde ar influenţa votul consilierilor judeţeni. Desigur, aceste suspiciuni sunt cercetate de către procurori, ele neavând, cel puțin deocamdată, caracter de afirmaţie absolută. Procurorii susţin că la şedinţa ordinară din 31 august 2013 „Frunzăverde Sorin, folosindu-se de influenţa oferită de funcţia de vicepreşedinte PNL, a determinat majoritatea consilierilor judeţeni (fiind identificaţi Berbentea Dănilă, Başag Viorel, Ciobanu Mircea Paul, Miclea Aurel, Marinescu Aurel, Turnea Iustina, Surdu Daniel George, Smultea Traian, Cojocaru Ioan, Brebu Iosif şi Novăceanu [Novăcescu n.n.] Toni) să aprobe hotărârea nr. 153 privind achiziţionarea serviciilor de reprezentare juridică de către SC Aquacaraş SA, deşi entitatea avea încadraţi trei consilieri judeţeni“. Mai mult decât atât, „tot consilierul judeţean Mircea Ciobanu, persoană obedientă preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, tatăl lui Ciobanu Laurenţiu Darian, director general al DGJSPARU a CJCS, reprezentantul Consiliului Judeţean în AGA Aquacaraş SA şi preşedinte al AGA, a fost mandatat să aprobe achiziţionarea de servicii juridice de consultanţă, de asistenţă/reprezentare”, scriu procurorii, la filele 43-44 ale dosarului de urmărire penală. (De unde a primit jurnalistul aceste file dintr-un Dosar de Urmărire Penală?)

Legat de acest subiect vom reda o parte a  Procesului Verbal încheiat la data de 31.08.2013, în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Județean Caraș-Severin, unde este relatat momentul dezbaterii și votării punctului 8 de pe ordinea de zi:

8. Proiect de hotărâre privind aprobarea achiziționării de servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare de către S.C. Aquacaraș SA.

Domnul președinte Sorin Frunzăverde: Aquacaraș are o serie de procese pe rol, datorate în special derulării acestor programe europene. Cum de altfel toate instituțiile din România care desfășoară asemenea acțiuni finanțate din fonduri europene, au, în sensul că se află în litigiu, litigiu civil, bineînțeles, nu penal, cu fel de fel de instituții controliste. Spre exemplu, pot să vă spun că derularea fondurilor europene este supervizată și controlată de 8 instituții distincte ale statului român. Or, în contextul acesta, vă propun să-l delegăm ca reprezentant în AGA, în speță pe domnul Mircea Ciobanu, reprezentantul Consiliului Județean în AGA, să activeze în acest sens și să se ocupe de posibilitatea ca SC Aquacaraș SA să beneficieze, să angajeze în principal, servici juridice de consultanță care să-i apere practic interesele în aceste litigii. E o treabă legală și firească. Dacă sunt observații? Nu sunt. – (până în acest punct este redată declarația lui Frunzăverde, cu bună știință pentru că adevărul de-abia acum reiese…)

Supun la vot art.1 al hotărârii. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se aprobă în unanimitate.

Supun la vot art. 2 al hotărârii. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se aprobă în unanimitate.

Supun la vot art. 3 al hotărârii. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se aprobă în unanimitate.

Supun la vot hotărârea în ansamblu. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se adoptă în unanimitate.“ – am încheiat citatul din Procesul Verbal al ședinței ordinare din 31.08.2013 a Consiliului Județean Caraș-Severin.

În unanimitate înseamnă, fără doar și poate, că au votat articolele hotărârii și hotărârea, în ansamblul ei, toți consilierii județeni, nu doar cei ai PNL-ului!

Se impune ca din punct de vedere deontologic jurnalistic și de ce nu moral, să menționăm întreaga desfășurare a dezbaterii din plenul Consiliului Județean, care în niciun caz nu trebuie relatată trunchiat, așa cum ea a fost prezentată în presă, cu scopul, cel mai probabil, de a da o umbră falsă de interpretare într-un dosar ce se dorește bazat pe realitatea unor momente la care Sorin Frunzăverde, din postura legitimă de președinte ales al Consiliului Județean, a fost părtaș.

Dincolo de demersurile juridice pe care le va întreprinde sau nu politicianul Frunzăverde, o serie de întrebări persistă în continuare: de unde, cu ce drept și cu ce scop sunt livrate informații din dosare aflate în faza de urmărire penală către presă? Ce interese se ascund în spatele acestor „nevinovate“ scurgeri de informații?

 Sergiu TABAN