Deși timișenii au acuzat că vânătorii fârliugeni conduși de Ioan Borduz vânează ilegal, fondul aparține de drept vânătorilor cărășeni!
Un incident petrecut săptămâna trecută între două grupe de vânătoare, una din Caraș-Severin și cealaltă aparținătoare județului vecin – Timiș, a reușit să aprindă spiritele în preajma sărbătorilor de iarnă. Este vorba de fondul de vânătoare numărul 69 Ezeriș-Fârliug situat la limita cu județul Timiș, cel care aparține de drept fondului de vânătoare din Caraș-Severin. Acesta nu doar că revine conform legii hotarului județului cărășean dar este și cel în care vânătorii grupei Fîrliug își pot desfășura activitatea.
Vânătorii lugojeni nu împart fondul de vânătoare cu nimeni! Culmea, nici măcar fondul care nu le aparține!
Precum odinioară, în perioada cotropitorilor expansioniști ai Imperiului Otoman, o grupă de vânători timișeni din zona Lugojului în frunte cu cetățeanul Marius Gaidoș, nu acceptă limitele impuse de lege și în nenumărate rânduri a indus organelor de ordine ideea că fondul lor de vânătoare cunoscut drept Oloșag, deține și parte din teritoriul cărășenilor. Mai mult decât atât, la ultimele incursiuni în habitatul mistreților ce trăiesc în acest spațiu al Caraș-Severinului, din apropierea comunei Fârliug, grupa de lugojeni în frunte cu Gaidoș au ținut să-și manifeste influența în rândul organelor de ordine, transportându-le mai repede decât reclamația în sine, la locul faptei, acolo unde contestau dreptul vânătorilor cărășeni de a-și realiza cea mai veche îndeletnicire a bărbaților din lume.
Chiar joi, la ora 10:00, când vânătorii din Fârliug, cu autorizația la purtător, se pregăteau de goană și-au făcut prezența zeloșii pușcași lugojeni, cu lanternele atașate la țevi (foto), semn că se aflau dis-de cu noapte în locul cu pricina.
În scenă intră …Garcea!
După alarmarea prin apelul la 112 și descinderea trupei de jandarmi în „teatrul de operațiuni“, lugojenii au sosit în jeep-ul lor propriu cu adjunctul Șefului Secției de Poliție Găvojdia care, fără nicio introducere și fără a se legitima, a cerut pe un ton părtinitor-sfidător „să vază și alta nu“ autorizația grupei vânătorilor din zona Fîrliug. Fapt ce l-a făcut pe vânătorul Ioan Borduz, președintele celui mai mare club de vânători din Caraș-Severin, Clubul Reșița din care face parte și Grupa Ezeriș – Fîrliug, să îi ceară polițistului care a descins direct din mașina de teren a lugojenilor, fără caschetă (cu capul gol), să se legitimeze, pentru ca cei prezenți să afle cine este reprezentantul legii și al ordinii sosit ad-hoc pe „câmpul de luptă“. Desigur acesta s-a inflamat, reproșându-i verbal primarului Ioan Borduz: „nu se vede după haină cine sunt?“, la care replica șefului administrației Fîrliugului, cel care vânează fără a avea probleme cu legea de mai bine de 3 decenii, rămâne cel puțin memorabilă: „Haine precum cele de pe dumneata are și Garcea în Vacanța Mare!“ Desigur în fața comparației cu trimitere directă la personajul comic unii au râs, alții au zâmbit pe sub mustăți iar alții s-au încruntat vremelnic, dar ceea ce merită reținut este modul în care gruparea vânătorilor din zona Știuca încearcă într-un mod abuziv să forțeze limitele fondului de vânătoare privat Oloșag, până dincolo de teritoriul ce aparține vânătorilor cărășeni. Întrebarea pe care am formula-o în strânsă legătură cu prezența polițistului la locul incidentului este: De ce nu a sosit acest organ de ordine cu mașina Ministerului Afacerilor Interne, cea care se află în dotarea Secției de Poliție Știuca și a venit cu mașina asociatului reclamantului Gaidoș? Asta ca să nu mai vorbim de modul în care li s-a înfățișat (foto) și li s-a adresat celor prezenți. Ce a căutat efectivul de jandarmi în câmp și în mijlocul vânătorilor, ca un răspuns imediat la chemarea lugojeanului Gaidoș? Știam că jandarmii se ocupă de păstrarea ordinii publice, dar cine mai știe, au pe semne și competențe vânătorești.
Comisarul-șef Mandoni consideră că doar vânătorii cărășeni au dreptul să vâneze în zona în care a avut loc conflictul
Pentru rezolvarea conflictului pe cale pașnică vânătorii conduși de Ioan Borduz au ales ca în ziua ce a urmat incidentului dintre cele două grupe să se adreseze Poliției Municipale Lugoj, fiind de față la discuții și implicându-se prin competența lor șefii Serviciilor Arme, Explozibili și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Timiș și IPJ Caraș Severin, Șeful Poliției Lugoj – comisar șef Claudiu Chebici și un reprezentant al ITRSV Inspectoratului Teritorial Regim Silvic și Vânătoare. Concluzia a fost una clară: vânătorii cărășeni se aflau în limitele impuse de lege privind fondul de vânătoare și nu și-au depășit aria fondului de vânătoare. Ceea ce se cunoaște din punct de vedere al fondului de vânătoare este că limita acestuia nu corespunde întotdeauna limitelor unui județ. Ei bine, de această dată suntem în fața unei situații fericite de partea vânătorilor cărășeni, aceea în care limitele județului corespund limitelor fondului de vânătoare numărul 69, cel care a iscat ani de-a rândul discuții între vânătorii fîrliugeni și cei lugojeni, arondați fondului Oloșag. Șeful Serviciului Arme, Explozibili și Substanțe Periculoase, comisar șef Gheorghe Mandoni, consideră că întreaga vină o poartă vînătorii lugojeni prin neînțelegerea faptului că fondul de vânătoare se află în administrarea vânătorilor cărășeni. Comisarul-șef Mandoni ne-a pus la dispoziție și documente care atestă temeiul legal al ariei fondului care revine grupei de vânători din Caraș-Severin.
„Am fost revoltat pentru că ne-am dorit ca într-o zi însorită de decembrie să ne relaxăm la o partidă de vânătoare sportivă dar din păcate am fost opriți fără temei legal, așa cum s-a mai întâmplat și în alte rânduri. Vina nu este a noastră, nu ne dorim escaladarea acestui conflict așa cum greșit s-a scris în presa lugojeană și am dovedit că grupa de vânătoare Ezeriș-Fârliug s-a aflat în limitele fondului nr. 69, pe care îl administrează de ani de zile“, ne-a declarat Ioan Borduz, cel care vânează în aceste păduri și pe aceste meleaguri încă din anul 1983.
Să sperăm că apele se vor liniști la confluența dintre localitățile Știuca și Fîrliug iar vânătorii ambelor grupe vor reveni la sentimente mai bune și mai cu seamă la îndeletnicirile lor milenare, respectând prevederile legii în vigoare.
Notă Reper 24: Legat de articolul incriminator la adresa vânătorilor cărășeni intitulat „Caz revoltator! Politist umilit în ultimul hal de primarul unei localitati, la o partida de vanatoare desfasurata langa Lugoj“ postat recent pe portalul lugojonline.ro, redacția Reper 24 nu recunoaște legitimitatea acestuia și dreptul de autor, atâta vreme cât nu există un redactor care semnează acest articol.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157649478427009″]
Sergiu TABAN
Foarte bine ca ați decis sa luați atitudine la articolul mincinos din presa lugojeana. Cine este acest Gaidos care aduce Politia cu jeepul propriu si convoacă Jandarmeria la discreție ? Iar polițiști am văzut destui dar asta chiar nu s-a știut comporta ca sa facă cinste colegilor săi
Neîţelegerea dintre vânătorii lugojeni şi cei cărăşeni este foarte veche. Aât timp cât limita dintre judeţele Timiş şi Caraş – Severin nu este materializată în teren, fiecare grupă îşi revendică dreptul de a vâna pe terenul respectiv. Nu poliţia prins secţia Gavojdia sau prin serviciul A.E.S.T., jandarmeria sau I.T.R.S.V. şi cu atât mai puţin, cele două grupe de vânători sunt competente să stabilească limitele judeţelor. Când cei de la oficiul de cadastru vor stabili şi materilaiza în teren limita dintre cele două judeţe, problemele, în mare parte vor fi rezolvate. Şi eu am avut probleme cu limita respectivă, cu toate că am fost la faţa locului împreună cu primarii celor două comune învecinate – V. V. Delamarina şi Fârliug – cu vântori din cele două grupe, cu pădurari din zona respectivă, cu lucrători de la Serviciul A.E.S.T. (de la Caraş – Severin, din câte îmi amintesc a fost dl. Meszaros), inspectori I.T.R.S.V. Timiş am întocmit protocolale peste protocoale, dat nu le-au respectat nici cărăşenii şi nici lugojenii. Soluţia recomandată este ca în zona respectivă, pe ambele fonduri cinegetice, să se stabilească zone de linişte pentru vânat şi să se interzică vnătoarea. Înainte de conflicte, cu 15 – 20 de ani în urmă, cele două grupe făceau vânători împreună şi toată lumea a fost mulţumită, iar vânătorile erau foarte frumoase.