În spatele porţii deschise pentru … „trântirea“ meciului

Motto: „Nu voi regreta niciodată dacă am făcut vreodată ceva legal sau ilegal în favoarea sportului reşiţean“

Urmare a celor două articole publicate de mine am avut parte de comentarii răutăcioase la adresa mea fiind considerat un om fără moralitate. Culmea, am fost chiar comparat cu unii politicieni ajunşi după gratii. Tot ce am scris privind folosirea mea ca „unealtă la mâna blătuitorilor” a fost considerat chiar de unii din prieteni mei cei mai buni ca un „autodenunţ”. Am apelat la motto-ul de mai sus pentru a fi înţeles de cei mai sus menţionaţi. În cele ce urmează vă voi istorisi o întâmplare petrecută în spatele porţii de fotbal, „locul de muncă al fotoreporterului”, de unde, în cele 40 de ani de activitate, am văzut şi auzit multe. Astfel am fost prezent la un meci de prima ligă dintre CSM Reşiţa – CFR Cluj în care oaspeţii, pentru a evita retrogradarea, aveau absolută nevoie de cel puţin un punct, în timp ce rossoneri erau scăpaţi de griji în acel campionat. Aflând din surse sigure, pe care le numim astăzi „zvonuri”, deznodământul egal al partidei, după golul înscris de reşiţeni cu care s-a deschis scorul, m-am deplasat în a doua repriză în spatele porţii lui Ioan Ilieş aşteptând să prind în obiectiv golul salvării clujenilor. Dar ce mi-a fost dat să văd şi să prind pe peliculă a întrecut orice fel de închipuire, „Ilie” aflat într-o zi de graţie a scos toate mingile expediate de atacanţii oaspeţilor de la 10-5 sau chiar din 2-3 metri de linia porţii, plonjând eroic în chiar bombeul ghetelor lui Adam sau Coca, cel de al doilea fiind, peste ani, viitorul secund al lui Viky Roşca la Gloria Reşiţa.

(Foto  – Mihai Adam şi Ioan Ilieş în urmă cu 40 de ani)

Atât de mult s-a străduit „Ilie” ca să nu primească gol încât, la un moment dat, cam în minutul 85, a rămas inert pe gazon suferind o comoţie cerebrală după ce s-a aruncat disperat în picioarele lui Mihai Adam scăpat singur spre poartă.

(Foto  – Triplul golgheter al României, Mihai Adam se purta fără menajamente cu portarii adverşi)

Reanimat de doctorul Sporea şi de câţiva colegi de echipă, portarul reşiţean a aflat în cele din urmă că scenariul meciului era scris de dinainte şi trebuie să se lase învins. Bodogănind în stilul lui de om molcom, Ilieş s-a lăsat apoi driblat de vârful clujenilor, scăpat unu la unu doar cu el după ce acesta trecuse, ca pe bulevard, între „plopii” inerţi numiţi Hergane sau Georgevici sau Filipescu sau Ologeanu sau cine a mai fost, toţi cu lecţia bine învăţat. Golul de 1-1 marcat de Adam în poarta goală a mulţumit chiar şi asistenţa din tribună informată şi ea ca orice suporter care se respectă pentru echipa iubită ce termină bine campionatul. Cel nedumerit din tot stadionul a fost doar bietul „Ilie” care a fost însă desemnat „eroul meciului”! În drum spre vestiare portarul care a făcut, poate, meciul vieţii îşi chestiona răstit colegii, în stânga şi dreapta, că de ce nu i se spusese şi lui de blat. Răspunsul era unul şi acelaşi: „Ce-i Ilie, n-ai fost în vestiar când „Maistrul” (antrenorul Ioan Reinhardt – fie-i ţărâna uşoară!) ne-a spus să terminăm neapărat la egalitate cu adversarii?” Ilie nu a mai răspuns aducându-şi însă aminte că, înainte de meci, a stat cam mult într-un loc „unde şi regele merge pe jos”, el nefiind prezent în vestiar în momentele în care jucătorii primeau indicaţiile „preţioase” ale antrenorului. În încheiere, pentru a nu se crea iluzia că fotoreporterul vede doar blaturi peste blaturi, iată o imagine amuzantă, greu de prins în obiectiv de oricine, în care Duţă, de la Gloria Reşiţa este surprins…afară din joc!!!!

( Foto – Fotografie cenzurată înainte de decembrie 1989)

Ing. Petru FUCHS