Reşiţa, cu ghete de atacant l-a încălţat, Dinamo, cu aur i le-a împopoţonat…

modelmic

Azi voi scrie despre Dudu Georgescu, a cărui carieră fotbalistică pentru a ajunge cel mai prolific golgheter al României a fost legată ombilical de Valea Domanului. După ce trei ani de zile a fost stoperul Progresului Bucureşti, aici, la Reşiţa, el a fost folosit în teren ca vârf de atac, ghetele de fotbal cu care a fost încălţat devenind cu timpul, de aur. Despre „Gheata de aur” a Europei nu putea să-mi dea detalii picante decât profesorul Ilie Pătruică, omul de care se leagă decenii de sport de performanţă din Reşiţa. După aducerea de către el a lui Aurică Beldeanu de la Progresul Bucureşti, problema legitimării unui vârf de atac autentic nu a fost rezolvată nici după terminarea turului din iarna lui 1972, când CSMR era pe o poziţie retrogradantă, Neagu, Szilagyi, Nestorovici, Dumitru (de la Lugoj) nu reuşeau să se adapteze cerinţelor primului eşalon, cu toate că Atodiresei şi Florea ofereau centrări ca pe tavă în faţa porţilor adverse. După ce profesorul Pătruică nu rezolvase aducerea lui Dumitriu IV la pachet cu Beldeanu, privirile lui s-au îndreptat către un alt jucător de la Progresul Bucureşti, Apostol, dar cel care l-a impresionat cel mai mult la un meci la care a asistat a fost un fundaş central al echipei „frizerilor”, Dudu Georgescu, dotat cu o detentă şi un joc cu capul explozive.

2

Foto 2 – Gol înscris de Dudu Georgescu pe Valea Domanului, în poarta lui Dinamo, care apoi l-a anihilat legitimându-l la ei) Racolarea lui s-a făcut la Bucureşti, la cunoscutul restaurant „Carul cu bere” când Dudu şi soţia Marina au fost convinşi de Ilie Pătruică, secondat de directorul general Constantin Savu şi adjunctul Constantin Deliu de la Combinatul Siderurgic, să vină la Reşiţa. „Nea Ilie” pe lângă rolul de descoperitor al lui Dudu a trebuit să achite şi toată consumaţia de la „Carul cu bere”, el rămânând chiar dator ospătarului care, cunoscându-l bine şi fiindu-i client permanent, l-a amânat la plată. Astfel, revelionul 1973 a fost sărbătorit de familia Georgescu la Reşiţa, cei doi fiind cazaţi la hotelul partidului, actualul Bistra şi rapid angajaţi, Dudu la CSR cu 2000 de lei lunar şi Marina, la secţia de radiologie unde lucra doctorului Sporea, medicul echipei. La cheful din noaptea trecerii la noul an, Dudu a câştigat o sanie la tombola organizată, a ieşit cu ea afară din restaurant şi s-a dat pe …asfalt, nefiind zăpadă! Nu mai vorbim de marele scandal declanşat de poetul Adrian Păunescu în săptămânalul ”Săptămâna”, prin serialul „Fotbalsaga”, în care Ilie Pătruică era acuzat de subţierea aproape de desfiinţare a echipei Progresul Bucureşti. Între timp pe fir au intervenit şi dinamoviştii care l-au vrut şi ei pe progresist , aceasta după ce Dudu semnase deja trei cereri de legitimare la CSM Reşiţa. În necunoştinţă, băiatul cu plete blonde a semnat însă şi pentru Dinamo, dar nea Ilie s-a dovedit mai puternic în bătăliile purtate la federaţie, viitorul vârf penetrant fiind bun de joc pentru Reşiţa. Când l-a văzut la primul antrenament pe „stoperul” adus de Ilie Pătruică pe rol de vârf de atac, antrenorul Ioan Reinhardt în stilul său inconfundabil a spus: „Ilie de unde scos slabanogul asta? Uite ce galben faţă are, asta nu ţine la mine la antrenament nici 10 minute!” Însă previziunile lui Ilie Pătruică s-au adeverit în totalitate, Dudu devenind cel mai prolific atacant din România cu 252 de goluri marcate, record în vigoare şi astăzi, cucerind şi de două ori „Gheata de aur a Europei” în 1975 şi 1977 cu 33, respectiv 47 de goluri înscrise. Mai ţin minte, de gheata din 77’ care a depins de numărul de goluri pe care Dudu trebuia să le marcheze în ultimul meci de campionat a lui Dinamo chiar cu CSM Reşiţa. A fost 5-0, toate 5 „marca Dudu”, care astfel i-a luat faţa lui Yazalde ! În vara anului 1973, după ce marcase 7 goluri pentru rossoneri în 12 meciuri, Dudu i-a tras clapa lui Nea Ilie fugind la Dinamo cu 10.000 de lei primiţi sub semnătură pentru a rămâne la Reşiţa, bani pe care nu i-a mai restituit niciodată.

3

Foto 3 – Dudu la fereastra trenului oprit la Vârciorova din cauza unei pene de curent, tren care îl ducea definitiv la Dinamo, privit cu admiraţie de o… admiratoare) Plecarea intempestivă a lui Dudu la Dinamo a fost o grea lovitură pentru reşiţeni, locul celor doi servanţi din Valea Domanului Florea – Atodiresei, fiind luat de cuplul Lucescu – Nunweiler VI care au ajutat mult („sprijiniţi” însă şi de organele de partid care „legau” deseori picioarele adversarilor lui Dinamo ) la încoronarea unui rege al marcatorilor din Europa. Rodion Cămătaru şi Dorin Mateuţ şi-au adjudecat şi ei ulterior câte un titlu asemănător, dar organizatorii „Ghetei de aur”, prinzând „şpilul”, au desfiinţat trofeul în scurtă vreme. După ce şi-a pus „ghetele” în cui şi în… vitrină, Dudu s-a reîntors la Reşiţa ca antrenor al rossonerilor, un merit uriaş revenindu-i în lansarea unor tineri pe orbita performanţei ca Szijj, Stroia, Cr. Alexandru, Rocco Sandu, Panduru, Jacotă, Plăviţu şi mulţi alţii pe care, vă las să-i revedeţi în fotografia de mai jos.

4

(Foto 4 – Sus: Zah, Jacotă, Uţiu, Boşca, Popa, Predulescu, Ianu, Lupu, Mărgineanţu; Mijloc: Dudu Georgescu, Gligorovici, Szijj, Roco Sandu, Calofir, Panduru, Maliţa, pr. Mureşan, Gigi Rouă; Jos: Plăviţu, Matache, Cr. Alexandru, Cârstea, Telescu, Moza, Stroia.) În continuare, viaţa lui Dudu a fost presărată cu necazuri, el emigrând în Canada de unde s-a întors singur găsindu-şi casa retrocedată. Clubul Dinamo i-a întins însă o mână de ajutor pe care o merita cu prisosinţă după tot ce a făcut pentru fotbalul românesc. Reşiţa însă l-a uitat cu desăvârşire, el trecând ca un luceafăr pe lângă un oraş devenit azi neglijabil în domeniul fotbalului. Doar cei care i-au fost alături îşi amintesc cu drag de colegul lor de echipă de club sau de naţională reuniţi la Reşiţa la un meci demonstrativ cu ani în urmă. Mulţi din ei nu mai sunt în viaţă!

5

Foto 5 – Sus: Ilieş, Necula Răducanu, Marcel Răducanu, Varga, Florea, Mocanu, ? (nu-l identific), Balaci, Beldeanu; Mijloc: Mircea Chivu, Georgevici; Jos: Rednic, Atodiresei, Dobrin, Dembrovschi, Dumitrache, Dudu Georgescu, Sandu Puşcaş.)

Ing. Petru Fuchs

Distribuie pe:

Stiri similare

5 Comentarii

  1. claudiu gabel

    frumos articol…. amintiri ce vor strabate peste ani si ani si ani…….pentru nepoti si stranepoti…..

  2. LuxPhotoFuchs

    Mulţumesc pentru aprecieri minunatei familii GABEL. O familie cu un om extraordinar MIRCEA GABEL – legendar jucător al Reşiţei, fiul său CLAUDIU şi nepoţelul MIHAI – un junior talentat. BĂIEŢI, UNUL ŞI UNUL!!!!!

  3. INa

    Domnule Fuchs,chiar daca nu am fost de acord cu parerea dv. privindu-l pe Rica Paraianu, va citesc,in continuare, cu multa placere articolele. Asta nu inseamna sa nu mai scrieti despre handbal.Nu conteaza ca se isca polemici ! Scrieti,va rog, nu de alta, dar aveti condei si ar fi pacat sa nu ne mai bucuran de scrierile dv.
    Va doresc sanatate si numai bine !

    1. LuxPhotoFuchs

      Am o vârstă la care nu mă pot supăra decât pe anii mei…Am acest fel de a spune ce mi-e-n guşă şi-n căpuşă. Cu Damila Măciuca n-am greşit. De-ar domnul ca în privinţa lui Rică să greşesc! O seară bună!

Comments are closed.

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei