Mai mulți prieteni m-au sunat și m-au întrebat dacă știu bancul cu pisica și dacă da, de ce a murit aceasta. Ei bine, știu bancul cu pisica și aceasta a murit de curioasă. Dar eu nu am pisică și pe cuvântul meu … că sunt motan. Pe verificate. Așa că, dacă tot am de plată aproape două miliarde de lei vechi, ce mai contează încă două. Că vorba aia, banii în zilele noastre nu sunt o problemă.
Am sperat în mod ușuratic că odată cu venirea celor doi ofițeri de la CCM (rog a se citi Corpul de Control al Ministrului) la Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin, totul va intra în normal, că după aproape un cincinal comunist vom avea și noi un șef adevarat, cu scoală, fără interese financiare, care să fie rău, dar drept și care să-mi confere încrederea că dacă pun capul pe pernă noaptea și dorm, când mă trezesc dimineața mai am mobila în casă, că fata mea nu a fost violată în vreun boschet, că mașina nu mi-a fost spartă și că are toate roțile la locul lor, că altfel spus intrăm în normalitate. Din păcate, am rămas tot în „județul sigur al domnului Avram”, iar după ce am citit comentariul lui Naiv sau Ivan (cum vrea să-și spună) am rămas pur și simplu înmărmurit și nu mai știu ce să cred. O fi adevărat? Nu o fi adevărat?
Cert este că, deși în această dimineață, destul de mohorâtă, m-am trezit devreme doar ca să aflu, prin mijloace proprii desigur, dacă ofițerii de la București, cu uitătură feroce, au revenit sau nu la Reșița. Nici nu pot să vă descriu cât de descumpănit am fost când, în jurul orelor 10:00, 11:00, 12:00, 13:00, am aflat că nu au venit. Am crezut că am rămas, din nou, de fraier, procopsit din cauza gurii mele slobode cu o sulă în coaste de cca. 2 miliarde lei vechi, de care eram sigur că o să mă mai scape doar pământul galben din Micro IV.
Ei bine, asta până pe pe orele 16:00 când, apatic, mă uitam pe fereastra de la redacție și gândeam profund metafizic la lume și viața, sau ca sa-l citez pe Hamlet – „A fi sau a nu fi” și când dintr-o dată telefonul roșu sună parcă mai vesel ca niciodată. Gigel, mestecând gumă (că auzeam plescăiturile) într-o vervă deosebită mă salută „Salve, șefule!”. Deși nu prea îmi ardea de conversație, îl salutai și eu. Apoi, acesta cu o nerușinare fără limite îmi spuse: „Bine șefule, Guvernul dă bani la salariați, la pensionarii de grupa I și II cresc pensiile între 2-4.000 lei pe lună, eu am rupt o pereche de pantofi pentru matale căutând informații trăsnet și nimic, nimic la leafă și pentru băiatu? Se poate așa ceva?”
Cum să-i spun nenorocitului că domnul comandant Avram Viorel vrea să ia și pielea de pe mine și apoi, ca să nu mă stric, să pună sare, că am început să-mi caut o cutie de carton mai mare și rezistentă, să am unde să dorm și eu noaptea, că loc unde să o pun am găsit cu ajutorul domnului primar, în noul Parc al Copiilor reamenajat, care de bine de rău este și păzit noaptea!! Nu avusei dispoziția necesară să-i dau lui Gigel nici o replică, dar acesta continuă să mă tortureze audio. „Da șefule, cu zaibăru cum stai? Că am niște informații calde, calde, de frige”. Cum să-i închid gura, așa că spusei fără pic de interes: „Ce dracu, a avut loc o crimă de omor? Primarul a omorât ultimii doi țânțari purtători ai virusului West Nile din Reșița sau what the fuck?”
La care Gigel, la fel de exuberant: „Șefule, faci mișto? Asta-i știre sau cancan? Nu, domnule, ofițerii de la București au revenit de dimineață la Reșița și lucrară ai dracu până acu când s-au dus la sediul Inspectoratului. Umblară prin tot orașul, în sus și în jos, de ziceai că sunt extratereștri. E de rău șefule, că parcă sunt din ce în ce mai încruntați, mai fioroși”.
Am început să mă bine dispun, lăsai Micro IV pentru altă ocazie și ca să mă revanșez fața de Gigel îl chemai spre seară pe la mine, iar el, desigur, acceptă cu mare bucurie.
Apoi curiozitatea de la începutul articolului m-a făcut să caut pe internet, pe site-ul INFO CS link-ul https://www.infocs.ro/exclusiv-video-accident-cu-victime-la-km-8-pe-dn-58-resita-caransebes/ postat la data de 24.05.2017 și cum nu cunoșteam nici un personaj, mi-am permis să fac câteva capturi de imagine și imediat mi-a venit ideea să derulam un concurs la Reper 24, intitulat „Recunoașteți persoana?” Premiile, încă secrete, vor fi acordate de cei doi ofițeri de la CCM după finalizarea verificărilor și cu siguranță că vor fi substanțiale. Deci la apariția articolului în ziarul online începe concursul care sperăm ca vineri, 12 aprilie, să se încheie, iar premiile vor fi acordate ulterior doar în cazul în care veți identifica toate cele trei persoane indicate în capturile noastre cu A, B și C. Rugăm ca răspunsurile să fie fără ștersături.
Bun, informația am primit-o, starea de spirit este bună, afară a ieșit soarele, mă duc acasă, bag ceva la ghiozdan, ling o bere și după atâtea gânduri negre, trag un pui de somn că dacă vine Gigel, cine știe cât stă și iar am deficit major de somn.
Zis și făcut, totul a fost realizat întocmai conform planificării, până la detaliu, iar în jurul orelor 19:00, mă trezesc bine dispus, parcă alt om. Pe la 20:20 și ceva, dau să mă duc la baie, dar sună soneria. Ca un fraier ce sunt, nu mă uit pe vizor și deschid ușa. Înmărmuresc. Un malac, tot îmbrăcat în negru, cu pălărie pe cap, ochelari cu sticlă heliomată și o barbă mare, deasă și neagră, de îi acoperea toată fața, mă întreabă sec, cu o voce de tunet: „Tu ești Sergiu?” Dintr-o dată nu mai am cuvintele la mine, am uitat tot, tot ce-am învățat din clasa I-a. Cei câțiva stropi care voiau să iasă la lumină nu mai sunt împiedicați de sfincter și găsesc calea spre libertate. Nici măcar nu mă mai pot rușina, sigur o să îmi rupă gâtul, Micro IV este mai aproape de mine ca niciodată. Și atât de mult mi-am dorit să merg în concediu anul acesta. Păcat!
Malacul îmi întinde mâna și zice: „Micuțu…Ionel Micuțu”. Apoi, duce mâna la buzunarul interior al hainei. Îmi zic în minte „Adio” că „Tatăl Nostru” era prea lung și închid ochii. Ce să vezi, malacul avea în mână un pachețel împachetat în folie de cadou și legat cu fundiță cu nod dublu, șnur roz „pentru tine, Sergiulică de la domnul președinte” și îmi face cu ochiul. Doamne, ce prost că nu am fost să votez NU la Referendum. Stânjenit, îi arăt verigheta, iar el oftează. Iau pachețelul cu vădită stânjeneală și încui repede, repede ușa. Apoi, după ce îmi revin puțin, încep să repet în minte, toți președinții în ordine alfabetică, Băse, Frunză, Hurdu, JFK, Obama, Trump, Putin…. ai dracu de mulți mai sunt, dar care din ei o fi? Nu, nu desfac sub nici o formă pachețelul, care era cam cât o carte din seria „Povești Nemuritoare”, îl aștept pe Gigel, să o facă el.
Vă rog doar, să nu uitați de concurs, atâta mi-ar mai trebui, să rămân și cu premiile pe cap.
Acest articol este un pamflet și acceptăm orice drept la replică. Aviz amatorii.
Sergiu TABAN
O alta întrebare: in dosarul de la Judecatoria Resita nr. 6079/290/2018 avram si soția se dau de gol ca erau cămătari sau sunt ” pe laba cu recuperarorul” ? Vezi vila de pe strada de care se face referire în dosarul de la Judecatoria Resita .