Planul Național de Redresare și Reziliență stă pe buzele politicienilor încă dinainte de campania electorală de anul trecut. Au promis atunci (că doar nu i-a durut gura), 80 de miliarde de euro; șosele și autostrăzi, spitale, investiții în apă, canalizare, rețele de gaz, locuri de muncă, covrigi cu sare și susan în coada fiecărui câine scurt de…coadă, normal. Atât de normal și firesc era totul încât mulți au pus botul și au fost convinși că România va deveni o Grădină a Edenului, un colț de rai, o feerie de lapte și miere și o abundență de parai și marafeți în buzunarele fiecărui român.
Atâta doar că „socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg“. Cele 80 de miliarde s-au transformat încet dar sigur în 30 și nici acelea întregi, mai exact vre-o 29 și ceva mărunt. Iar cele, hai să le zicem 30, erau de fapt jumătate sub formă de împrumut. La ce visau politicienii noștri? Păi așa cum era normal la orice, pentru că hârtia e cea care suportă orice bazaconie scornită de niște minți rupte de realitatea cotidiană: „La țară ca afară“, „Valorificarea experienței ONG-urilor“, „Modernizare în regiuni și județe“, „Competitivitate economică și digitalizare“, „Susținerea noii generații“, „Dezvoltarea inteligentă și durabilă a marilor orașe“, „Dezvoltare la firul ierbii“ și câte și mai câte.
Atâta doar că dorințele politicienilor de la putere (pentru că opoziția nu a avut acces la elaborarea acestui plan din motive de „ciocu mic, acum noi suntem la putere“) s-au lovit de refuzul celui care face plata, adică a Uniunii Europene. Au făcut cale-ntoarsă de câteva ori de la Bruxelles cu PNRR-ul mâzgălit cu roșu și mai mai că nu le-au spus „Bă voi sunteți bătuți în cap? Nu pricepeți că nu vă dăm banii pe prostiile voastre? Trebuie să faceți asta, asta și asta.“ Atâta doar că ei nu și nu, noi nu vrem aia noi vrem „ciucalată“. Atâta doar că „mamițica“ și „mam mare“ le cam dă cu …flit.
În loc să se așeze la aceeși masă, să stabilească ce și cum e de făcut, onor politicienii noștri se ceartă, se împung și își arată mușchii: Câțu se războiește cu Orban pentru șefia PNL, în care primul zice „Aveți grijă ce votați că banii sunt la mine“, iar Orban o ține pe-a lui: „Eu te-am făcut…premier, eu te…dau jos“, mă rog probleme interne. Tot de Interne se discută și la USR-Plus unde miza e aceeași, șefia partidului, în care Barna (cu ceva schelete descoperite în dulap) sare la gâtul lui Cioloș, „acoperit“ cât se poate.
Ciolacu se face că face opoziție, iar AUR, scăpat de Șoșoacă (trecută pe linie moartă de colegii senatori), parcă s-a molipsit de la somnul celor din PSD și moțăie liniștit. Poporul aclamă și stânga și dreapta și încă mai speră la covrigii agățați în coada unor câini fără de coadă. PNRR-ul ăsta e o chestie bună, văzut de la distanță. De aproape însă va veni cu tăieri de sporuri, înghețări de salarii, pensii și alocații, cu creșteri doar la prețuri, numărul de șomeri și firme autohtone intrate în faliment.
Doamne dar ce frumos suna acest program în campania electorală…mai mai să-i crezi și să-i votezi. Astăzi, programul va fi trimis la Uniunea Europeană și abia apoi va fi prezentat publicului larg. Frumos nu? Rămâne de văzut care au fost promisiunile guvernanților pentru a obține aceste 30 de miliarde de euro și vor însemna ele pentru viața noastră de zi cu zi. Sincer eu unul nu voi fi dezamăgit și asta pentru simplul motiv că nu am așteptări de la ei; ei cei din stânga ori din dreapta, pentru că toți sunt o apă și-un pământ și nu pot vedea, gândi și simți nimic dincolo de interesul personal.
Dan AGACHE