Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş a găzduit sâmbătă, 14 noiembrie, un adevărat eveniment cultural – vernisajul expoziţiei „Cetăţile din Culoarul Timiş-Cerna – Istorie şi legendă”, cu documente aflate în colecţia particulară a venerabilului istoric Liviu Groza.
La manifestare, una aşteptată, de altfel, cu mare interes, au fost prezenţi reprezentanţi ai administraţiei publice locale, ai Serviciului Judeţean Arhivele Naţionale, ai instituţiei care a găzduit acţiunea, istorici, oameni de artă şi cultură, cadre didactice, şi, nu în ultimul rând, prieteni ai celui care a făcut posibilă această expoziţie – Liviu Groza.
În deschiderea evenimentului, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria victimelor de la Bucureşti, dar şi a celor din mai recentele atentate de la Paris, după care Adrian Ardeţ, directorul muzeului caransebeşean, a subliniat importanţa deosebită a acestei expoziţii, care cuprinde 40 de documente cu cetăţi din perioada anilor 1500-1700.
„Astăzi avem bucuria şi onoarea de a-l găzdui încă o dată pe domnul colonel Liviu Groza, cel care a pus bazele muzeului din Caransebeş la începutul anilor ’70. Domnul colonel, la vremea aceea căpitan, a atras atenţia lumii ştiinţifice printr-o descoperire arheologică de marcă, şi aici mă refer la o diplomă militară, într-o perioadă în care, e vorba de anii 1950-1960, cercetarea istorică de epocă romană nu s-a făcut în România, fiindcă romanii erau consideraţi imperialişti şi lumea ştiinţifică nu trebuia să vadă nivelul la care ajunsese această civilizaţie, totul fiind axat pe daci. Iată că, astfel, Liviu Groza a fost, la vremea respectivă, pionierul arheologiei şi cercetării ştiinţifice de epocă romană şi, sfidând pe toată lumea, a scos la iveală acea diplomă, încurajat fiind şi de savantul Constantin Daicoviciu”, a declarat Adrian Ardeţ.
În continuare, directorul muzeului a vorbit despre cetăţile construite ca urmare a păcii semnate între turci şi austrieci, singura din Banat care a rămas în picioare fiind cea de la Timişoara.
Directorul Casei de Cultură „George Suru”, Ioan Cojocariu, a vorbit despre bucuria pe care o resimte faţă de faptul că Liviu Groza continuă şirul de expoziţii pe care, împreună, şi le-au propus, aceasta în ciuda problemelor de sănătate pe care le are istoricul octogenar, căruia, recent, i-a fost montat un stimulator cardiac.
„Uitându-mă la această expoziţie, la această salbă de cetăţi care se întinde de la Orşova până la Lugoj, mă gândeam ce bine ar fi fost şi cât de mândri ne-am fi simţit dacă toate acestea ar fi fost azi în picioare. Ce mult ar fi adus ele turismului cultural, câtă lume ar fi colindat din cetate în cetate, de la Ada-Kaleh până la Lugoj… Din păcate, azi noi mai umblăm prin aceste vestigii doar ca să le mai găsim colţii, ca într-o gură ştirbă”, a explicat Ioan Cojocariu.
Liviu Groza a făcut o prezentare detaliată a tuturor documentelor expuse, oferind atât date exacte despre fiecare în parte, cât şi povestind legendele care, în unele cazuri, înconjoară acele locuri.
„Intenţia mea a fost să pun în valoare documentele care fac referinţă la cetăţile din Culoarul Timiş-Cerna, din anii 1500 şi până prin 1700, când ele au fost dărâmate. Am vrut să fac hârtiile să vorbească. Hârtiile reprezintă eforturile trupelor otomane, sau ale celor imperiale, otomanii pentru a ajunge la Viena, iar imperialii pentru a opri această invazie şi, bineînţeles, toate s-au putut face numai cu ajutorul acestor fortificaţii şi aliniamente succesive de apărare pe Culoarul Timiş-Cerna, pentru că direcţiile de înaintare în Câmpia Banatului au fost mai puţin posibile, datorită mlaştinilor, care împiedicau trupele otomane să înainteze cu artileria grea, pentru că se împotmoleau acolo. Când acestea secau, trupele otomane nu mai aveau apă pentru spălările prevăzute de Coran, iar atunci au ales Culoarul Timiş-Cerna, care era un drum foarte bine pus la punct, bătătorit şi bine construit, aici existând şi apa atât de necesară. În aceste condiţii, trupele imperiale au fost obligate să construiască aceste cetăţi, care erau o stavilă în calea otomanilor ce doreau să ajungă la Viena. În acelaşi timp, erau construite aliniamente succesive de apărare, totul fiind de fapt un complex defensiv în Culoarul Timiş-Cerna, pentru a opri înaintarea trupelor otomane”, explică Liviu Groza.
Adrian Ardeţ a făcut cunoscut faptul că, în semn de apreciere pentru întreaga muncă depusă de Liviu Groza de-a lungul vieţii, cea mai mare sală a muzeului va purta, în curând, numele venerabilului istoric, care a donat documentele prezentate în această expoziţie instituţiei culturale caransebeşene.
Cosmin VLAD
