Vaccinarea a început de ieri în 10 spitale din țară pentru personalul medical; medici și asistente. Fără probleme sau mai exact fără probleme făcute publice. O înțepătură, 10 secunde de injectare cu serul de la Pfizer-BioNTech, 15 minute de observație medicale și…următorul, vă rog. După două săptămâni aceștia vor primi o a doua doză și se speră ca astfel organismul acestora să producă anticorpii necesari pentru protecția în fața acestui dușman invizibil care ne-a dat viața peste cap în acest an 2020.
În perioada următoare vor mai veni în România alte 140 de mii de doze, după cele 10 mii sosite de Crăciun, iar săptămânal, va veni și din anul viitor, o cantitate similară. E un prim pas spre normalizare spun doctorii. Altfel spus începem să ne facem bine, devenind, rând pe rând, feriți de manifestările extreme ale bolii. Fiecare persoană vaccinată va trebui să facă o a doua doză după două săptămâni, astfel încât efectul vaccinului să fie maxim.
Nici nu s-a anunțat bine că se începe vaccinarea că au sărit unii ca ulii și au început să înjure, să blesteme și să dorească răul altora, pe paginile de socializare. De ce, întreb și eu ca prostul? De unde atâta ură, răutate, neîncredere în noi? De ce trebuie să ne comportăm așa; ce resort ascuns în noi ne determină să reacționăm așa? E doar frustrarea că am stat închiși în case, că a trebuit să ne schimbăm viața, că trebuie să respectăm niște reguli elementare de igienă?
Dacă noul vaccin are puterea (cel puțin teoretic) să întrerupă ciclul de transmisie al acestui virus, vom reuși să revenim la ceea ce a fost viața noastră anterioară? Vom putea să ne vizităm rudele mai în vârstă, să socializăm, să ne strângem mâinile ori să ne luăm în brațe? E posibil acest lucru? Se pare că da, însă răutatea din noi nu va trece cu acest vaccin. Pentru ea, răutatea, nu s-a inventat până acum niciun leac. Iar această molimă de care suferim ne determină să facem gesturi necugetate, negândite, care ne afectează prezentul și viitorul.
Dacă de virusul ăsta nenorocit vom scăpa până la urmă, pentru cealaltă boală nu știu ce ar trebui să se întâmple pentru a ne reveni. E un cerc vicios. Armonia, încrederea în cuvântul dat, promisiunile onorate, pacea și liniștea socială, ar putea fi aduse de clasa politică, oricum s-ar numi ea. Dar tocmai aici e problema, pentru că ei, politicienii ne vor dezbinați, vor să ne urâm, să fim învrăjbiți, pentru ca ei să poată să acționeze în liniște.
Revin și închei; dacă pentru virus există un leac – vaccinarea, pentru ura din noi nu s-a inventat nimic. Iar această boală ne va roade din interior până ne va distruge; și pe noi și țara asta năpăstuită de rele și de răutăți.
Dan AGACHE