Idiotul, nivelul de înțelegere și prostia, ca nivel de discuție

Una din marile realizări de după ’89 a fost posibilitatea de a vorbi liber și de a avea opinii proprii față de semenii noștri. Doar că la noi, cel puțin în ultimii ani, am reușit să facem din această posibilitate un front de luptă. Am înțeles corect că nu este obligatoriu ca toți cei care citesc ceea ce scriu, este musai să fie întotdeauna de acord cu mine, dar își pot exprima opiniile diferite în mod civilizat. Dar cum trebuie să răspunzi unuia care „te combate civilizat” și îți zice de mamica, continuă cu tot arborele genealogic și la final îți dă „cu Blend-a-Med pe Colgate”? Desigur, băiatul ăsta e foarte doxat, habar nu are să scrie corect, cratima din text este foarte probabil absentă și din creierul acestuia, dar el când are dreptate trebuie să îți zică de bine, că doar poate!

Ca ipocrizia acestuia să fie totală, idiotul are cont fals, poză nu are la profil, adresa lui de mail e din filmele SF, numele de scenă diferă în funcție de imaginația idiotului. Când e Rambo de la Cernica, Xena de lânga Băuțari sau Tiberiu Tîmpilică de Valea Boului, indiferent cine e, idiotul nu are niciodată curaj să se expună, asta pentru simplul fapt că așa s-a născut, laș, cîrpă sau eroare genetică… Idiotul interpretează totul în favoarea sa, crede că e beneficiarul adevărului absolut, câteodată e și plătit să creadă asta iar atunci când nu are argumente lizibile, îți da m..e, urcă pe tine ca pe gardu’ școlii, doar pentru că el crede asta! Idiotul există peste tot, în toate structurile societății și vorba unui clasic, „atunci când un deștept vrea să faca pe prostul, are haz, dar când un prost face pe deșteptul, are consecințe”!

Este foarte ușor să demaști idiotul din spatele unui nume de războinic, ce nu face tehnologia asta, numai că și atunci ai surpriza să dai peste vreun fost coleg care a înnotat în mediocritate toată cariera și nu te-a suportat niciodată, doar că nu a avut curajul să ți-o spună în față, pentru că lipsa curajului este caracteristică idiotului… Singura variantă, deși nu prea ortodoxă, este să îl prinzi pe idiot pe stradă și să îl aplauzi cu repeziciune, dar și atunci vei fi dezamăgit de viteza cu care idiotul dispare, că el nu ia niciodată un prim plan, din cauza sfioșeniei cu care a făcut ochi.. Idiotul are păreri de Gică Contra, față de președintele de bloc, față de primar, Guvern, vecini, câteodata se ia de piept și cu Doamne Doamne, dar crede în posibilitatea pe care o are atunci când împroașcă lături în jur și infestează mediul…

În final, ca o fatalitate, este perceput și luat ca atare de român: lăsați-l dracului, e doar un prost…

Adi NICA