Generalii au, în general, una, două, trei sau patru…stele, (la ce vă gândeați), adică două perechi (de stele, desigur). Rândurile acestea sunt scrise ca urmare a decesului singurului general (în retragere desigur) al Reșiței și probabil al Caraș-Severin-ului; bănuiesc, nu sunt 100% sigur. Adrian Marinescu, căci despre domnia sa este vorba, fost director al UM012…nu știu cât, celebra (pe vremuri) fabrică de tunuri. L-am cunoscut, stimat și respectat pe omul Adrian Marinescu. L-am cunoscut mai bine la evenimentele din decembrie 1989 când, preț de două săptămâni, i-am fost un fel de gardă de corp (nu are rost să intru în amănunte, problema e alta).
Așa cum spuneam și probabil știți și voi, decesul artileristului Adrian Marinescu, ajuns general în retragere cu nu știu câte stele, a survenit ca urmare a infectării cu virusul ăsta păcătos care ne-a dat tuturor viața peste cap. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace. Înmormântarea a avut loc miercurea trecută la cimitirul 8 din Reșița, cu onoruri militare așa cum se cuvine unui militar al Armatei Române. Atâta doar că de aici încep nedumeririle pentru mine. Întâmplător am avut și eu un deces în familie, înmormântarea fiind în aceeași zi, dar la altă oră.
Probabil știți că acum, în pandemie, nu mai ai voie să faci pomeni, cu mese întinse la care să inviți pe cei ce au venit la ultima slujbă a decedatului. Pomeni nu, dar am observat că e voie cu petreceri, nunți, chiolhanuri și alte zaiafeturi și paranghelii; acolo e voie. Dar să reiau: vin miercurea trecută cu mașina plină cu plăsuțe cu de toate din ceea ce i-a plăcut răposatei, în ideea de a le sfinții preotul și a le da de pomană, așa cum este creștinește. Când să urc spre cimitir, surpriză….filtru de poliție. Măi să fie, o fi evadat vreunul din Micro 5 (așa cum mai este cunoscut cimitirul 8 din Reșița). Stau cuminte la rând, cu vreo 3-4 mașini în față, ajung în fața a doi milițieni din Episcopia lui Vela, pun masca să fiu în ton cu milițianul, deschid geamul mașinii și particip la un dialog pe cât de absurd, pe atât de…milițienesc, nu de alta dar nu îmi vine nici un alt cuvânt în minte:
„Nu aveți voie cu mașina în cimitir“, îmi retează elanul individul cu chipiu și jachetă de circulație. „Îmi pare rău, dar trebuie să ajung cu mașina la capelă“, îi răspund politicos. „Nu se poate, avem o înmormântare și vin mai mulți generali din țară și nu am voie să vă las să intrați cu mașina în cimitir“. M-a blocat pur și simplu; îmi venea să-l întreb dacă generalii respectivi nu au mai văzut mașină și îi e teamă să nu se sperie de a mea. Sau poate trebuia asigurată protecția demnitarilor (asta în cazul în care câteva stele pe umăr îți atribuie această calitate de demnitar), dar în acest caz, trebuiau să existe niște SPP-iști. „Domnule, îi zic, mă așteaptă popa, am mortul în capelă, peste o oră am înmormântarea, ce treabă am eu cu generalii voștri“?
Vădit încurcat, se trage doi pași înapoi, își dă chipiul jos cu mâna dreaptă, în timp ce cu stânga se scarpină gânditor în creștetul capului, semn că i-am pus neuronul la grea încercare. „Ce să fac eu cu dumneavoastră“, gândește individul cu voce tare. „Dacă nu vreți să mă ajutați să car toate bagajele până sus în cimitir, vă propun să mă lăsați să trec“, îi răspund omului, singurul lucru normal și logic. Se mai scarpină odată, se uită întrebător la colegul lui care nu participase la discuția noastră și într-un final se hotărăște: „Bine, treceți, dar pe urmă să aduceți mașina jos“. Aaaaa….., deci mașina era problema, nu subsemnatul. Se dă la o parte și trec. Până sus în cimitir, alte două filtre de câte doi tovarăși în uniformă, din aceeași Episcopie a răspopitului Vela. Ăștia, băieți finuți, mă lasă să trec fără explicații.
De aici nu mai intru în amănunte, precizez doar că nu m-am intersectat deloc cu „coloana generalilor cu una două, trei sau 4…stele“, aceștia urmând un traseu diferit de al meu. Se nasc însă întrebările: Dacă generalul Marinescu a fost infectat și a decedat din cauza acestui virus, de ce au avut voie colegii de stele să participe la înmormântarea lui? Și nu una oarecare ci cu onoruri militare, cu salve de pușcă, cu drapel și toate cele, cum de fapt este normal pentru a omagia activitatea acestuia. De ce li s-a permis generalilor cu două perechi (de stele, desigur) să participe la funeralii? Dacă era un cetățean obișnuit, nu avea voie nici măcar familia. Ba mai mult, pentru a nu fi deranjați de intruși, paparazzi și jurnaliști, au luat măsurile necesare de a opri traficul auto în cimitir, apelând la forțele de ordine. Pe bune măi băieți? Așa ați făcut și la moartea interlopului Pian. I-ați asigurat paza, cu scuza că trebuia să vegheați la „siguranța cetățeanului“.
Toată tărășenia asta îmi amintește de faptul că legea în România este respectată…în mare parte. Adică una e legea pentru cetățeanul de rând, pentru plătitorul de taxe și impozite, ce-și duce cu greu traiul de pe o zi pe alta, și alta e pentru cei cu funcții, cu demnități ori cu carnet de partid și cu două perechi de… stele, pe epoleți nu în pantaloni.
Dan AGACHE
