În seara aceasta, 13.11.2016, la orele 19:00, în sala de expoziţii „Horaţiu Vornica“ a Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa va fi lansat volumul „Ipostaze, staze, metastaze (II). Jurnal de Galere“, apărută recent la Editura GORDIAN din Timişoara, în cadrul manifestărilor decadei culturale „Reşiţa în 10 dimensiuni“, care are ca organizator această prestigioasă instituţie a municipiului şi judeţului nostru. Autorul, Liviu Spătaru este cunoscut publicului reşiţean, bănăţean, dar şi de pe alte meleaguri, domnia sa nefiind la prima carte… dar nici la ultima, după cum ne-a mărturisit. Volumul s-a bucurat de îngrijirea distinsei critic literar şi om de cultură Ada D. Cruceanu, care a şi semnat rândurile de recomandare de la sfârşit, intitulate, modest, „În loc de Postfaţă“.
La prima vedere, volumul pare să fie un jurnal carceral, tentaţia fiind aceea de a-l cataloga în interiorul acestui gen de literatură, care a adus în peisajul literaturii române şi universale multe opere notabile, dar şi multă maculatură…O citire mai atentă şi mai profundă desprinde cartea din aceste tipare, pentru că, dincolo de tentaţiile şi notaţiile cotidiene, specifice unui diarist, apar trimiteri relativ valoroase spre şi dinspre filozofie şi istorie, politică şi religie, drept şi administraţie, viaţă şi moarte! Aflat la prova „galerelor“, cu sau fără vâslă, cu sau fără cârmă, autorul navighează în apele când mai limpezi, când mai tulburi ale literaturii, în adevăratul sens al cuvântului, fără să se sfiască să amestece genurile, încercare în urma căreia rămân adevărate povestiri, descrieri, chiar microeseuri valabile şi capabile să stârnească atât interesul, cât şi deliciul cititorului.
Dacă ar fi un roman, Justiţia ar fi eroina principală a volumului subtitrat „Jurnal de Galere“, deşi nu rămân necatalogate nici morala, mândria deşartă, vanitatea, orgoliul, impostura, demagogia, politicianismul şi alte tare ale societăţii româneşti, pe care autorul nu numai le observă, dar le şi explică, ca şi cum el însuşi le-ar trăi sau ar fi martorul nemijlocit al trăirilor altora. Pe lângă dreptate, este omniprezentă şi nedreptatea, într-o ciudată dialectică înţeleasă doar de Divinitate, luată şi ea, pe alocuri, la refec, dar cu respect realist şi înclinaţie optimistă…
Cartea are, pe alocuri, pagini de un realism şi o duritate care surprinde şi şochează, îndeosebi pe cei care îl cunosc mai de aproape pe autor şi sunt familiarizaţi întru-câtva cu preocupările, simţămintele şi sensibilităţile acestuia; toate aceste pagini, precum şi întregul volum sunt sub o tentă a sincerităţii totale, fără nuanţe, oprelişti sau echivocuri, altele decât pudoarea şi decenţa; ea ne aduce în faţă un alt Liviu Spătaru, pregătit pentru orice…inclusiv pentru suferinţă şi revoltă, dar şi pentru liniştea fără resemnare pe care numai înţelegerea interioară a lucrurilor ne-o poate da!
Lăsăm pe mai departe cititorilor plăcerea de a descoperi viciile şi virtuţile acestui volum, prevenindu-i, totodată, că, tipărită la un rând, pe parcursul a 275 pagini, cartea este densă şi „grea”, putând produce şi dureri de cap şi insomnie, dar şi fine satisfacţii intelectuale şi morale!
Sergiu TABAN
Puteați să faceți anunțul mai din timp, măcar cu o zi în urmă.