Frate ca frate, dar frişca-i pe…gologani!

De-a lungul timpului derbiurile locale dintre Gloria Reşiţa şi CSM Reşiţa au reprezentat atracţiile siropoase pentru iubitorii fotbalului din oraşul de pe malurile Bârzavei. Cu multe zile înaintea confruntărilor dintre cele două concitadine, similare celor ale lui Steaua – Dinamo, „U” Cluj – CFR Cluj, „U” Craiova – Electroputere sau Ştiinţa Timişoara – CFR, zvonistica era focul care alimenta mediile ziaristice cu tot felul de ştiri funcţie de locul ocupat de una dintre combatante, la promovare, respectiv la retrogradare. Între Gloria şi CSMR, ca între doi fraţi buni, rossoneri erau mai mereu în fruntea clasamentului în timp ce cei din Govândari aveau asigurat un loc călduţ la mijlocul clasamentului aşa că, un „ajutor” dat celui mai bine plasat, nu era de neglijat, nici de „condamnat”.

(Foto 2 – Săbiile erau scoase mai mereu din teacă chiar dacă unul din spadasini era sortit din start să se predea)

Astfel, din start, conform şi cu directivele conducerilor de partid, meciurile de pe arena Gloria trebuiau să se termine în favoarea celor din Valea Domanului care, cu punctele adjudecate din Govândari, puteau continua lupta pentru accederea în divizia A. De altfel şi „fluxul” de jucători, antrenori dar şi preşedinţi de club dinspre alb-albaştri spre roş-negri era ca număr mult mai mare faţă de „refluxul” considerat invers. Nume ca Panescu, Riteş, Marcă, Iovan, Ciurea, Goanţă, V. Cojocaru, Dozsa, Croitoru, Florea, Irimia, Lică Toth, Bordea, Matache, Bălean, Boltaşiu, Ianu, Zimmer sen., Zimmer jr., Dincă, Boterez, Gurici, Şerban, Foale, Izvernar, Lazarovici şi alţii au migrat între cele două cluburi, ei reprezentând cele două cartiere mari ale municipiului, oraşul vechi şi Govândariul. Antrenori ca Dan Firiţeanu, Carol Oţil, Dănilă Otiman, Mircea Secoşan, Ioan Reinhardt, Ion Copăcianu, Tavi Foale, Nicolae Georgevici, Ion Florea precum şi conducători ca Marius Popescu, Iosif Riteş, Gh. Simion, Mircea Medar, Sandu Puşcaş sau Nicu Izvernar au fost ba la una, ba la cealaltă echipă. Dacă multe meciuri, majoritatea de pe stadionul Gloriei, aveau învingătorul decis chiar înainte de joc, în unele din ele au fost nesocotite „hotărârile” venite de sus dându-se naştere unor scene hilare. Echipa mai mereu oropsită, Gloria, s-a revoltat uneori opunându-se „directivelor” chiar dacă rossoneri le decimaseră în prealabil echipa prin transferuri dirijate.

(Foto 3 – Aspect de la un derbi local cu Tuluc, Furdui, în alb de la Gloria, Ianu, Petrescu de la CSMR)

Un astfel de meci cu scântei a avut loc cu ani în urmă când cei din Govândari cu o ambiţie dusă până la sacrificiu au rezistat tuturor presiunilor de pe teren şi „din afara lui”, menţinând un scor alb până aproape de ultimul minut al aşa zisului derbi local. Pe marginea terenului, dar mai ales pe băncile de rezerve, era o agitaţie dusă la paroxism, agitaţie transmisă şi în tribune unde Iosif Riteş, preşedintele gazdelor şi Ilie Pătruică, din stafful oaspeţilor, parlamentau cu foc despre ce se întâmpla pe teren cât şi despre „mulţumirile” de după joc. Pe gazon, cei din Valea Domanului parcă aveau plumb turnat în picioare neavând până în acel ultim minut nicio fază mai acătarii de gol, în timp ce Marius Bălean a nimerit transversala porţii rossonerilor cu o lovitură cu capul ce putea prăbuşi „eşafodajul” construit înainte de joc. A venit însă sclipirea de moment a omului cu cel mai puternic şut de la oaspeţi, Sansiro Ciocoi, care aflat încă în terenul său cu puţin dincolo de linia de centru, dar în lateral, a trimis un şut spre poarta lui Fekete de la aproximativ 50 de metri de buturile gazdelor, mai în ciudă mai de resemnare că totul era terminat pentru echipa sa. Mingea, care pe terenul noroios a prins puţină viteză a ajuns până în faţa portarului Fekete care cu-n salt spectaculos a sărit ca-n bazin peste balon, lăsând ca acesta să treacă pe sub burta lui cu puţin dincolo de linia porţii. Fiind la modă atunci un serial la televiziune, am semnat articolul meu de marţi din Fotbal Vest cu titlul cel mai potrivit: „Un gol de cascadorii râsului”. După acel meci sau poate după un altul asemănător, ca o răzbunare pentru opoziţia din meciul de sâmbătă, portarul roş-negrilor Gheorghe Popa zis şi Nebunu’ ca oricărui goalkeeper de valoare, l-a luat la bătaie pe fundaşul de la Gloria, Gyuszi Zsizsik, întâlnit întâmplător în popicăria de lângă Nera. Despre puterea şutului lui Sansiro Ciocoi într-un material viitor, el trimiţând un asemănător trasor dar doar de la 11 metri care l-a făcut erou pe Ritli, portarul Stelei, însă reşiţeanul, îi arătase în prealabil colţul în care va trage….

( Foto 4 – Sansiro Ciocoi şutând la poarta adversarilor)

 Ing. Petru FUCHS