De aproape două luni există niște OAMENI a căror menire de lupta în prima linie a bătăliei cu acest nenorocit de COVID-19. Nu le știm numele; nici fețele nu le știm. Știm doar că se numesc doctori, asistente, infirmiere, pompieri, ambulanțieri….într-un cuvânt OAMENI. În lupta lor neobosită fac sacrificii; își neglijează familiile, își riscă sănătatea lor și a celor dragi. Nu au zi, nu au noapte, nu au odihnă, nu au sărbători. Și asta pentru ca noi și cei dragi nouă, să fim bine.
Astăzi vreau să vorbesc despre cei care nu tratează pacienții de COVID-19, dar fac tot posibilul ca acest virus păcătos să nu ajungă la o anumită categorie de oameni. Pentru că dacă ar fi altfel…..Nici nu vreau să mă gândesc. Pitit între dealuri, la ieșirea din municipiu spre zona montană, se află Căminul pentru persoane vârstnice din Reșița. O instituție care are în grijă aproximativ 100 de părinți, de bunici, de oameni care, după o viață de muncă, de chin și de privațiuni, nu se mai pot îngriji singuri. Alții nu mai au pe nimeni; aici e familia lor. Ei sunt cei mai expuși și asta pentru că organismul lor, obosit de anii strânși în buletin nu ar face față unei astfel de infecții. Nu au cum se apăra și mizează totul pe o carte: ajutorul dat de personalul centrului
„Teoretic și practic au tot de ceea ce ar trebui să aibă nevoie – ne spune Oana Glăvan Cenan managerul căminului de bătrâni. Au căldură, au mâncare, au tratament, au medici și asistente, au frizer, psiholog, terapeuți, asistenți sociali. Nu au în schimb posibilitatea de a se apăra de acest dușman invizibil, care le-ar pune viața în pericol. Nu doar sănătatea, viața. Toți au și alte afecțiuni, comorbidități cum citim, din ce în ce mai des, despre cei ce au pierdut lupta cu coronavirusul. Aici intervenim, atât cât putem, noi; colectivul centrului. Când am revenit aici, acum aproape o lună, nu am găsit nimic din ceea ce ne-ar putea ajuta. Am început să cer în stânga și în dreapta; am cerșit pur și simplu, iar efortul mi-a fost răsplătit.
Am găsit oameni cu suflet mare care ne-au ajutat; persoane fizice, autorități, firme private, studenți…Nici nu mai știu de unde am primit și măști și mănuși și halate și combinezoane și în general tot ce aveam nevoie. Acum răsuflăm relativ ușurați, dar tot ne e frică. Nu pentru noi, ci pentru ei. Am vorbit cu personalul; am încercat să găsim o soluție viabilă pentru a-i proteja pe ei, pe părinții și bunicii noștri. Am hotărât în primul rând să-i izolăm, așa încât jumătate din personal a intrat în izolare la domiciliu, iar cealaltă jumătate în izolare cu cei pe care îi îngrijesc. Nu intră nimeni, nu iese nimeni. Acolo mănâncă, acolo dorm, acolo își fac tratamentul obișnuit, au tot ceea ce le trebuie, inclusiv meniu festiv de Paști, cu ou roșu, miel și cozonac, așa cum e tradiția. Ce nu avem e legislație, dar trecem și peste asta. Sperăm că totul va fi bine pentru ei.
Am o strângere de inimă către sfârșitul acestei luni când va trebui să facem schimbul de personal; de acea zi îmi e tare frică. Știu că personalul care stă acum acasă a semnat că stă în casă, dar au familie, mai merg după cumpărături, iar virusul e invizibil și imprevizibil. Mi-am pus speranța în Dumnezeu și știu că totul va fi bine. Mai vreau ca astăzi, în zi de Sfântă Sărbătoare, să le mulțumesc; tuturor. Fără acest colectiv nu am fi reușit. Fără acești oameni sănătatea și viața bătrânilor noștri ar fi fost în pericol. Fără sprijinul celor care ne-au întins o mână de ajutor când am avut nevoie, acum am fi fost dezarmați. Din suflet le mulțumesc și le urez din inimă, Sărbători fericite“! – a mai spus managerul Centrului de Îngrijire a persoanelor Vârstnice Reșița Oana Glăvan Cenan.
Dan AGACHE
