E vremea bâlciului! A bâlciului ieftin, cu actori desprinși dintr-o epocă a banalului și a considerațiilor fără suport. Și a bâlciului transformat într-un război cu actori de mâna a doua ce-și tot transmit replici învățate-n prealabil. Trăim vremuri în care prin bâlci se spală și reevaluează personaje ce până mai ieri erau trecute la capitolul eșecuri politice într-un județ în care viața socială alternează mai ceva ca-n piesele lui Caragiale. Numai că DSP a interzis prezența necuvântătoarelor la bâlciuri, pe motiv de pestă porcină. Dar regulile sunt făcute să fie încălcate.
Spuneam vineri că wekeend-ul acesta va fi unul cu năbădăi pentru încercata organizație județeană a psd. Și nu m-am înșelat nici de data aceasta. Cele două tabere, tabăra imperatore și tabăra luminița de la capătul tunelului, s-au întâlnit la extreme. Cea a împăratului, la Caransebeș, iar cea războinicii luminii, la Moldova Nouă. Prima tabără n-a exprimat nicio poziție oficială. Cel puțin nu una cu subiect și predicat. Însă imperatore a avut grijă să apară, mai pe surse, tot felul de aberații demne de o piesă de teatru extrem de proastă. Cică, potrivit ecoului imperatorului, războinica luminii ar fi dat fuguța la ministresa Carmen Dan să schimbe câteva nume grele ale administrației județene. Cică pă dom’ prefect și pă dom’ comisar-șăf Avram. În primă fază. Că după preluarea puterii, a psd cs, bineînțeles, urmează și câteva capete luminate ce au dus județul pe culmile propășirii materiale și spirituale a cetățeanului din Banatul de Munte și cel dă Pustă. Ceea ce uită să ne transmită imperatore, fie și prin ecoul său, este faptul că nea Avram ar avea probleme create tocmai de împărat. Acesta l-ar fi luat pe comisarul ce n-a mai apucat să dea examenul de chestor la o întâlnire de partid. Acolo nea Avram a asistat la o serie de amenințări nu tocmai ortodoxe, chiar cu dosare penale. Iar Avram a mai completat și el când împăratul mai avea câte un lapsus. Doar prietenul la nevoie se cunoște, nu? Ca să se scoată basma curată din această impardonabilă imprudență, imperatore ne lasă să înțelegem că el este victima lui Dragnea și nemulțumirile unor primari provin din faptul că aceștia nu ar fi fost ajutați de împărat să scape tocmai de niște dosare penale. Pe bune? Cam cât de proști ne credeți, imperatore? Eu zic să fiți mulțumit că pesedeaua centrală nu a făcut publică toată povestea și dvs. și nea Avram nu sunteți nevoiți să dați explicații pe la vreun procuror. O rezolvăm tot în stil românesc. Voi vă dați un pas în lateral, vine luminița de la capătul tunelului și rezolvă ce mai e de rezolvat. Aia e, boss, csf, ncsf, dacă n-ai stil, iei lucrurile așa cum îți vin.
CITEȘTE ȘI: Drumul spre IAD nu este pavat întotdeauna cu bune intenții
Cealaltă tabără în schimb a semnat protocoale peste protocoale și va merge la București cu propunerea-n plic. Ca la naș! Acum să sperăm ca la CEx-ul național problemele cu presupusul șantaj și amenințările să se rezolve într-un mod rezonabil. De ambele părți. Altfel, oricât de mult s-ar vrea capul lu’ Moțoc, dacă momentul „de mă voi scula, pre mulți am să popesc” nu se va petrece, bâlciul ăsta n-are niciun farmec.
Ca și concluzie, nu-mi pot imagina cum în pixurile unora a intervenit cerneala de altă culoare. Până la bâlciul acesta din psd cs, imperatore era persona non grata. A fost hăituit și răs-hăituit de la facere și până mai ieri. Brusc, sub pretextul semnării unei scrisorici, motivul real al susținerii ei, zic gurile rele, fiind întoarcerea unor favoruri făcute de către Firea imperatorului, împăratul a revenit în grațiile cărășenilor. Bucureștiul e mare, e un adevărat șantier și cum forța de muncă este în continuă scădere, pesediștii se mai ajută între ei. Și, bineînțeles, nu gratuit. Sunt tare curios dacă și cum își vor prezenta demisia din funcțiile de președinte și vicepreședinte pesediștii de seamă ai organizației. Cum vor motiva unii toată această susținere aproape oarbă. La ce moralitate bântuie prin societatea în care trăim, nici nu avem așteptări. „Am avut un moment de rătăcire, șefa (sau șefu‘?!)!” Așa că ne-am urca și noi în vagonul din trenul care trebuie, dar nu știm deocamdată care este acela. Chiar dacă doi îți spun că ești beat, tu te încăpățânezi să nu pleci acasă, nu-i așa, dom’ Semaca? 
John GAVRILESCU
”Eu zic să fiți mulțumit că pesedeaua centrală nu a făcut publică toată povestea și dvs. și nea Avram nu sunteți nevoiți să dați explicații pe la vreun procuror. O rezolvăm tot în stil românesc. Voi vă dați un pas în lateral, vine luminița de la capătul tunelului și rezolvă ce mai e de rezolvat.” Citatul ăsta mie îmi sună a amenințare/șantaj, nene Jonny. Asta te-a învățat șeful tău din pusta orăvițeană? Nu ți-a dat și matale niscaiva liber zilele astea, că e weekend, sau îți dă recuperări sau plată dublă? În rest, nu trebuie să te chinui foarte tare ca să pricepi cine a comandat articolul și cui îi ține partea.
Eminescu le zice epiogni
Eu le zic epigoi
Că sunt efectiv goi
Că tot ce ne face umani pe noi
Vor victorie în război
Vor și glorie ca eroi
Dar n-au loc în istorie
Nici ca strigoi, papițoi
Ăștia au permis conștient
Un ritual demonic
Ne-au atacat ecologic
Ne-au ruinat economic
Și, spiritual istoric
Ne-au deformat metodic
Ne-au devorat. Masonii
Ne-ar fi deformat canonic
Sunt altele care ne hrăneau cultural-caloric
Altele pe care moșii nostri le apreciau valoric
Excludeau din start actorii și scamatorii
Care se fac singuri de caca, instalatorii
Sfidau armatele lui Satan
Invadatorii, d-aia-s ca marele Duckadam
Numa’ că stau în fața țării, sau
Fane [?] la o plimbare cu trancan
Din ăla mare și e taman până la tine în fața scării
Trebui să dăm jos de pe ciolan trădătorii
Ce ne-au dus ca pe Cioran, pe culmile disperării
D-aia în loc de memorii la lumina lumânării
Tot risipesc amatorii ca sirena salvării
Liric vorbind [?] perfect ca discopolii
Limpede și plin de viață ca adâncu’ mării
Da’ nu-mi plac bufonii, pentru mine chiar nu-i comic
Să tot văd sărmani cu harfe de Berlusconi
Por fi laconic pân-la catatonic ca laponii
Da’ scuip atât de tare încât se sparg atomii
Senin ca un copil scuip venin că-s instabil
Și e indubitabil că-s chiar irecuperabil
Niște [?] ce-mi propun făcând rap
Amu ‘neata nu-mi sta-n drum, nu sta în trucuri rapandule
Bă minte îngustă ține minte o șustă
Multe fuste gustă zgură până ajung sa guste din zgură
Uitând că pe coloana mea nu vezi vre-o fisură
O-i fi spășit, o-i fi prăjit dar nu-s vre-o prăjitură
Așa că dacă o dată mai bați apropouri, eroule
Te bat la popoul gol, la propriul tău show, bă boule
Vin din stradă, nu-s vre-unu din clan, nu-s vre-un huligan
Totuși te bat cu tot cu brigadă
Sună la gardă sar gardul ca pe coardă, că-s la poartă
Gata să te las cu arcada sparta, coardo
Si toți or’ s-o vadă, poate scot și-o davadă
Măcar să fii și tu un sifon omolgat, mă
Vezi, degeaba ești isteț, primești dispreț
Când ai obrazul gros ca șoriciul de mistreț
Mi-e dor de anii ’80, eu nu înțeleg nimic din pizde ca tine
Prefacute și seci, deci, pană Hristos mă face tare ca pe Boca
Te dau knock-out cu un croșeu ce crapă roca
De fapt, să ne calmăm puțin
Dar ține minte că aș putea să mor pentru ce susțin
În schimb tu pari genul ce se agață de viață atunci când simte
Că chestii tenebroase îl înhață
Ești moale ca jeleul, junelule
Te văd cum nădușești când iți lingușești zeul papușelule
Că e mai ușor să minți un milion în microfon
Decât să fii sincer în fața unui singur om
Jet din ochii mei, tu și acei lachei, [?] și căței ce dați OK la gay și moschei
Nu-mi treb’ Dragnea, Cioloș, fraierii lui Soroș
Templele masonice sau exemplele catolice
Simte-mi slăbiciunea creștine
Fă rugaciune să dispară stricaciunea ce crește în mine
Da’ până atunci să nu-mi subestimezi puterea
Sau, o să am grijă să expermintezi durerea
Scoate cartea din portarm, încarci cu calm
Ții degetul pe tragaci, precum un gabor american
Gata să tragi cu [?], să-i sfarmi pe draci, să-i faci să stea departe
De toți cei dragi
Și orice ce faci să faci cu drag
Fiindcă niciodata nu a fost vorba numa’ de procentaj
Leagă șireturile bă blegule
E fix același joc, chit ca nu respectă toți regulile, colegule
Istoria se repetă?
1979, Congresul al XII-lea.
C. Pârvulescu: Mă rog, dacă plenara îmi interzice să îmi spun părerea, eu n-am decât să nu mi-o spun.(Rumoare în sală).Tovarăşe, eu sunt un revoluţionar, eu am fost crescut în mişcarea internaţională şi niciodată n-am auzit că nu se poate vorbi despre greşelile unui partid pentru că – să nu ne amestecăm în treburile lui interne. Noi nu ne amestecăm în treburile Chinei, noi ne amestecăm acolo unde partidul sau alte partide, de unde ar fi, calcă principiile şi se pretinde că e partid comunist. Acolo trebuie să ne amestecăm că altfel noi singuri n-o să fim comunişti.
Frumos d-le Gavrilescu !!!! Nu suportati critica….De ce ???? E chiar obligatoriu sa aveti dreptate??? Cum va faceti datoria ca reporter stim cu totii , dar ca aveti veleitati de poet asta chiar nu stiam…..Desi sunt niste ganduri DEZASTRUOASE asternute pe hartie ma intreb de ce nu faceti ce stiti mai bine???? Aaaaa nu stiti ?? Va aduc eu aminte ….. Loviti in cei care nu va sunt pe plac!!!!! A-ti scris despre toate in ultimul timp dar nu imi aduc aminte sa mai fi scris nimic despre mediul din judet si gunoaiele lui care sunt pe toate cararile. Despre deponeul de gunoi care nu se mai deschide , despre multe multe lucruri care le-ati omis sa le duceti pana la capat….. De ce ??? Probabul ca sunteti platit sa nu o faceti si aatunci de ce atata inversunare pentru un om care i-a spus parerea ????