„Eveniment istoric în administrația românească“ – afirmă senatorul Marcel Vela

„Astăzi s-a întâmplat un lucru istoric în România și în administrația publică, afirmă pe pagina sa de socializare senatorul Marcel Vela, rememorând anii petrecuți alături de un prieten, Romeo Dunca.

La ora 10 a început ședința Consiliului Județean Caraș-Severin și la punctul 18 pe ordinea de zi a fost votată exprimarea acordului de principiu în vederea acceptării donației ”AMENAJARE ZONĂ TURISTICĂ ȘI DOMENIUL SCHIABIL NEDEIA MUNȚII ȚARCU – COMUNA ZĂVOI” făcută de către donatorul SC Dunca Imobiliare SRL. Poate va trece nebăgată în seamă această inițiativă, fiind toți ocupați cu pandemia, cu alegerile, cu treburile zilnice ori cu programarea sfârșitului de săptămână. Am decis să scriu, să împărtășesc cu voi ceva extraordinar, un lucru care va rămâne scris peste ani de cei care vor consemna istoria Banatului sau a turismului românesc.

Da, omul de afaceri Romeo Dunca, timișoreanul înscris în organizația Caraș-Severin a PNL  în această vară și propus de mine candidat la funcția de Președinte al Consiliului Județean, funcție pe care a și câștigat-o, s-a ținut de cuvânt și este oficial: DONEAZĂ PROIECTUL „NEDEIA” JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN.

El nu donează cetățenilor un proiect, o documentație, niște planșe, ci munca și efortul său de 14 ani. Vorbim despre milioane de lei care s-au dus în cheltuieli și investiții pentru proiecte din Poiana Mărului și masivul Nedeia, după ce a arătat că pe Muntele Mic se poate face turism ca în Elveția sau Austria. Acest om donează viziunea lui celorlalți, dar în mod esențial, el predă un vis viitorului, lăsând în urmă chinurile trecutului. Asistăm la o filozofie atipică pentru toți cei care au condus Consiliul Județean, iar Romeo Dunca este primul Președinte al Consiliului Județean care DĂ ceva de la el, personal!

Datorită acestui proiect l-am cunoscut acum mulți ani pe Romeo, am devenit prieteni și camarazi pentru realizarea celei mai mari stațiuni turistice din România. Când a vrut să renunțe la proiect, l-am convins că trebuie să continue pentru că Dumnezeu ne va ajuta ca acest vis al lui să devină realitate. A fost „șpăguit” (scuzați verbul) de politicieni care au ajuns la pușcărie, mințit de alții care au râs de un vizionar, împiedicat de unii din prostie și șantajat de alții din răutate, ori boicotat de funcționari mici care doreau să facă pe plac unor șefi mari.

Sunt sigur că viața lui Romeo poate face subiectul unui film. Visul american (să mă scuze partenerii) este floare la ureche față de visul românesc al lui Romeo Dunca.​ Umilit și batjocorit, un om care a ajuns milionar, fără să facă afaceri cu statul, și care putea să stea liniștit la plajă, s-a luptat cu toți cei care, din lăcomie și prostie, se opuneau unui proiect care este construit pentru a face o Lume mai bună și mai frumoasă! Milionarul care își conduce unul dintre sutele de camioane sau își pilotează singur elicopterul este acel iubitor de natură care alerga prin Munții Banatului după braconieri, se certa cu hoții de lemne și voia să-i lumineze și pe cei care credeau că întunericul este cel mai bun pentru a ascunde neputința și hoția.

Într-o dimineață, m-a sunat Romeo că firma Doppelmayr, proiectantul, este pe munte și că va bate primul țăruș, la prima instalație de schi. Pentru că spunea mereu ca eu sunt ”singurul politician care nu i-a cerut șpagă”(scuzați expresia) și am încercat să-l ajut, își dorea să facă o fotografie cu mine la stabilirea primului traseu de la prima pârtie de schi. Era 2 decembrie 2007. Romeo și proiectanții au plecat cu snowmobilele, iar eu am decolat cu elicopterul de pe aeroportul din Caransebeș spre Șaua Nedeii împreună cu pilotul, un asociat și un angajat. Când am survolat masivul Mătania, la peste 2.000 m altitudine, din cauza condițiilor meteorologice, ne-am prăbușit în locul ce era sacru pentru daci, muntele Gugu, nume după care mulți bănățeni se mai numesc astăzi și gugulani. Dumnezeu ne-a ajutat și am scăpat toți cu viață, deși elicopterul s-a făcut bucăți.

Miercuri, 2 decembrie, se vor împlini 14 ani de când am murit și am înviat. Atunci am învățat că nu contează cum cazi, important este cum te ridici. Cum ar spune un prieten hâtru: sunt pe bonus de 14 ani de zile, pentru că puteam să murim toți patru. Sunt sigur că doar Dumnezeu ne-a salvat atunci, pe 2 Decembrie 2007, și ceea ce se întâmplă în aceste zile este rânduiala care scrisă de Sus. Tânărul primar al Caransebeșului de atunci a ajuns, între timp, ministru al afacerilor interne, iar omul Romeo Dunca, hărțuit de toată lumea, a fost votat exact acum două luni Președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin.

Îmi aduc aminte cu plăcere că am organizat, în primul mandat ca primar, prima expediție românească pe schiuri, la Polul Nord și apoi la Polul Sud, la aniversarea a 100 de ani de când a fost cucerit acest punct geografic. Consiliul Local a aprobat propunerile și am trimis un explorator de la Clubul Montan să arboreze steagurile României și Caransebeșului la cei doi poli. Spirit de aventurier, Romeo, cel care a fost și primul român participant la raliul Paris- Dakar, s-a oferit și el, și-a plătit costurile și a intrat în echipa cu Coco Galescu, ajungând acolo unde puțini români au fost vreodată.

Astăzi, altruist și sincer, visător și credincios, un nebun frumos care pictează timpul și sculptează viitorul, donează toată munca sa Consiliului Județean. Nu mai evoc aici toate bucuriile, încercările și chinurile acestui proiect, pentru că ar trebui să scriu ore în șir. Au fost momente extraordinare, precum acela când am fost să-l susțin la ședința Consiliului Local Turnu Ruieni și era să luăm bătaie, sau la ședința Consiliului Științific de la Universitatea de Vest când ne mințeau, ca pe niște copii șmecherii care gestionau parcul. Sau, când am fost la Izmir, ca să vorbim cu constructorii care au lucrat în stațiunile din Antalya și ne-a prins acolo criza cu lovitura de stat din Turcia. Ori, când de ziua mea, în 2013, l-am invitat pe Romeo și am smuls promisiunea lui Frunzăverde și Ghiorghioni, decidenții de la Consiliul Județean, că îl vor ajuta și nu îl vor mai încurca. Atunci a plecat la drum din nou optimist, reluând proiectul Nedeia.

Îmi aduc aminte cu nostalgie de drumeția făcută de pe Godeanu spre Retezat, împreună și cu Brigitte, fiica sa, când la poalele Vârfului Gugu, îmi povestea cu pasiune și emoție despre peștera lui Zamolxe și energia Muntelui Sacru care este o piramidă naturală. Un alt moment deosebit a fost atunci când am venit cu Romeo la ministrul de la acea vreme, Varujan Vosganian, ca să-i prezentăm proiectul Nedeia. I-a plăcut foarte mult, dar a spus că nu ne poate ajuta… dar ne cântă la pian. Avea în birou o pianină și ne-a cântat. Eu am plecat dezamăgit, însă Romeo a apreciat momentul și mi-a spus optimist “Măcar atât! Este primul care face ceva pentru noi!”

Sunt multe lucruri extraordinare care merită să fie povestite. Pentru că, așa cum îmi spunea o prietenă, jurnalist, LUCRURILE CARE NU SE SPUN, SE UITĂ! La bătrânețe, probabil, voi sta cu fratele de suferință Romeo Dunca, undeva în munți, o să povestim și o să scriem cât de palpitantă și scurtă este viața, dar cât a fost de frumoasă. ÎMPREUNĂ, încercăm să facem o Lume mai bună, indiferent dacă am fost de multe ori singuri împotriva tuturor.

Să Dezvoltăm Caraș-Severinul și România va fi o realitate de acum și în următorii patru ani! Romeo Dunca, îți spun doar atât: Mulțumesc, respect și felicitări!
Senator Marcel Vela“

Dan AGACHE