Joi, 7 aprilie, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” din Caransebeş, a avut loc o dublă lansare de carte, completată de vernisajul unei expoziţii de pictură. Este vorba despre „Demnitate feminină, patriotism şi eroism”, de col.(r) Andrei Ghidarcea, şi „În umbra trecutului”, purtând semnătura lui Igor Isac, căruia i-au aparținut şi tablourile aflate pe simezele galeriei caransebeşene.
La acţiune – organizată de Biblioteca Municipală „Mihail Halici” şi Casa de Cultură „George Suru”, sub patronajul Primăriei şi Consiliului Local Caransebeş – au ţinut să fie prezenţi scriitori din municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului, dar şi de la Reşiţa şi Oraviţa, reprezentanţi ai administraţiei locale, cadre didactice şi elevi de la liceele din oraş, sau simpli iubitori ai actului de cultură.
În deschidere, amfitrionul manifestării, Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”, a vorbit despre volumul col.(r) Andrei Ghidarcea.
„Cartea se constituie dintr-o serie de eposuri istorice şi este o apologie adusă femeii. În toate paginile se subliniază rolul pe care doamnele l-au avut sau îl au în societatea noastră. Autorul îşi începe volumul cu un portret al Mamei lui Ştefan cel Mare, după care continuă linia cronologică, subliniind rolul pe care l-au avut pentru supravieţuirea noastră ca naţiune unele femei mai mult sau mai puţin cunoscute pentru cititorul novice în ale istoriei”, a spus Mircea Moscovici.
Ioan Cojocariu, directorul Casei de cultură din municipiu, el însuşi fost militar, a povestit despre întâlnirea, din urmă cu mulţi ani, pe care a avut-o cu col. (r) Andrei Ghidarcea.
„Cartea este o pledoarie a dragostei faţă de ţară a unor femei trecute în galeria nemuritoare a eroilor neamului. Domnul colonel, cu mult talent, cu multă dragoste, s-a aplecat asupra lor, studiind arhive, biblioteci, vorbind direct cu unii dintre urmaşii acestor eroine sau cu generali.
În carte, autorul nu vorbeşte sec şi cazon, cum o fac militarii. Domnul colonel are acest har scriitoricesc, de a merge chiar în satul de unde proveneau unele dintre eroine, pentru a vedea unde s-au născut, cum au trăit, pentru a înţelege mai bine atitudinea respectivelor femei.
A intrat în partea etnografică a lumii satului, ceea ce dă cărţii un «vino-ncoace» care te face să stai lângă eroina respectivă până ce afli totul despre ea din paginile volumului. Aceasta este în primul rând o carte de istorie, şi, după aceea, o carte de suflet românesc”, a spus Ioan Cojocariu.
Despre scriitorul Igor Isac a vorbit criticul Gheorghe Jurma, directorul Editurii TIM din Reşiţa. Prozatorul şi istoricul literar din municipiul de pe malurile Bârzavei a spus că volumul „În umbra trecutului” este scris în stilul unui jurnal, deşi cartea, în sine, poate fi luată şi ca o sumă de eseuri, şi ca o carte de proză.
„Eu, însă, o consider un jurnal, pentru că jurnalul este cel care consemnează, în cea mai mare măsură, activitatea cotidiană a autorului, raportul lui cu viaţa, cu lumea, cu existenţa lui, cu trecutul lui, cu prespectivele lui. Igor Isac vine din Basarabia, şi sunt multe probleme care privesc relaţia cu Basarabia în această carte.
Igor Isac s-a aşezat la Oraviţa, sau, mai exact, la Ciclova Montană, într-un loc special, despre care, de asemenea, vorbeşte, un loc special pentru că, între altele, aici s-a născut pictorul Silviu Creţu-Oravitzan, unul dintre pictorii extraordinari ai Banatului şi ai României de astăzi.
Revenind la jurnal, aş vrea să spun că înăuntrul său sunt tot felul de personaje, corect ar fi să spun de personalităţi, între ele chiar Ionel Bota, prezent şi el azi, aici, sau prozatorul Mihai Moldovan, care nu demult a părăsit această lume, un poet ca Nicolae Murgu, un cântăreţ ca Traian Jurchela, şi mulţi alţi oameni care reprezintă Oraviţa din punct de vedere cultural.
Pe de altă parte, este un jurnal şi din alt punct de vedere, fiindcă autorul este un călător în lumea de astăzi şi un degustător al artei. El consemnează diverse spectacole, se află în relaţie cu marii oameni, comentează piese de teatru, filme, spectacole, are nişte pasiuni, nişte preferinţe, pe care le consemnează în carte. Jurnalul lui Igor Isac începe cu un personaj feminin şi se încheie cu alte personaje mai mult sau mai puţin plăcute de autor.
Cert e că în lumea de azi există multă răutate, iar lectura cărţilor trebuie să ne oblige să devenim mai buni. E una dintre lecţiile pe care autorul ne-o predă, amintind de destinul lui de basarabean, de om plecat dintr-un regim totalitar, spre a găsi o altă lume, mai liberă, mai deschisă culturii şi orizonturilor de aşteptare ale lui şi ale altora, spre a nu fi foarte mulţumit de ceea ce găseşte”, a spus Gheorghe Jurma.
Tot despre Igor Isac a vorbit şi dr. Ionel Bota, directorul Centrului Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” din Oraviţa.
„Igor isac este un excelent comiţător de literatură. Ambele cărţi sunt desprinderi din jurnalele sale bănăţene, de după 1994, când s-a stabilit în părţile noastre, şi dezvoltări ale unor speranţe, pentru că el trăieşte din speranţe. Aş dori să subliniez că Igor Isac a găsit aici, în Banat, mai mult decât a găsit în alte părţi, chiar şi prilejul de a defini lumina plecând de la umbra ei.
În volum, el îşi dezvoltă jurnalul, dezvoltând relaţiile personale, prieteniile. Îşi dezvoltă un discurs epic, este scriitorul care nu ne vede pe toţi în culori elogioase, este cronicarul care se abstrage acelei realităţi pe care ne-am bucura noi să o trăim, văzând altfel lucrurile”, a mai spus Ionel Bota.
În încheiere, cei doi autori au vorbit despre cum au scris cărţile şi ce au dorit să exprime prin ele, şi au oferit autografe.
Cosmin VLAD
