Curaj în cultivarea şi promovarea limbii române în Banat! Aniversăm 250 de ani de la naşterea lui Paul Iorgovici

A existat în Banat un cărturar care a fost, poate mai presus de orice, mare iubitor al limbii române pe care a promovat-o prin scrierile sale, prin vorbe şi atitudine. Paul Iorgovici Brâncoveanu. În condiţiile în care nici ţăranii mai educaţi şi nici intelectualitatea nu ştiau a scrie româneşte cu litere latine, ci doar slavone, Paul Iorgovici a scris cu litere latine, sau, după cum spuneau sârbii „cu slove păgâne”. Luni, 28 aprilie 2014, se împlinesc 250 de ani de la nașterea marelui cărturar bănățean Paul Iorgovici, patron spiritual al Bibliotecii Județene Caraș-Severin, ne reaminteşte directorul acestei instituţii, Clara Maria Constantin. Cu această ocazie, la Centrul de carte ,,Banatica” al Bibliotecii Județene, începând cu ora 13.00, va avea loc o întâlnire a tinerilor liceeni fililogi de la Colegiul Național ,,Mircea Eliade” cu profesor universitar doctor Marcu Mihail Deleanu, lider al Filologiei reșițene.

Personalitatea lui Paul Iorgovici și contribuția pe care învățatul bănățean și-a adus-o la cultivarea, dezvoltarea și modernizarea limbii române vor constitui tema unor acțiuni culturale ce se vor desfășura până la sfârșitul acestui an, în organizarea bibliotecii județene din Caraș-Severin, mai precizează Clara Maria Constantin.

Câteva date despre Paul Iorgovici

Marea sursă de informaţii asupra personalităţilor din ţara noastră, enciclopediaromaniei.ro, ne spune că Paul Iorgovici Brâncoveanu s-a născut în satul bănăţean Vărădia, din apropiere de Oraviţa. Tradiţia spune că străbunicul său era un nobil ardelean refugiat în Ţara Românească din calea prigoanei calvine şi căsătorit cu o fată din familia Brâncoveanu. La rândul lui, bunicul său s-ar fi refugiat din calea turcilor în Banat şi s-a stabilit la Vărădia, unde l-a avut ca fiu pe Marcu, care a devenit preotul satului. Aşadar Paul Iorgovici, fiul preotului Marcu, se numea şi „Brâncoveanu” din cauza filiaţiei cu străbunica sa care făcea parte din această mare familie. Altă ipoteză asupra originii consideră că tradiţia este fictivă, nejustificând supranumele, dat fiind că bunicul după tată, George, era originar din satul Brâncoveni, din Romanaţi.

Studiile elementare le-a făcut în satul natal, alături de fraţii săi, cu un învăţător venit din Ţara Românească. A urmat apoi şcoala trivială (de trei ani) de la Vîrşeţ, unde a învăţat limbile germană şi sârbă. Între 1776 – 1782 urmat şase clase gimnaziale la Seghedin, unde a studiat şi filosofia. Între 1782 – 1784 a urmat filosofia la Pojon (Bratislava), apoi între 1784 – 1787 dreptul la Pesta, devenind, la 23 de ani, notar jurat. Mai apoi a studiat dreptul public austriac la Viena (până în 1787 sau 1789).

Opera

Bucoavnă (abecedar), Cluj
Scurtă istorie a românilor din Dacia
Istoria a Alexandrului celui mare (traducere), 1795, Sibiu
Viaţa şi pildele lui Esop, idem
Observaţii de limba românească, 1799, Pesta

Laura PIPERIU

Distribuie pe: