Cât va mai dura „dansul pe sârmă” al actualei conduceri pentru menținerea UCMR pe linia de plutire?

Una din temele propuse ieri la ședința Comisiei de Dialog Social a Judeţului Caraş-Severin a fost modul în care văd patronatele (prin reprezentanții organizațiilor acestora) ieșirea din situația economică deficitară a județului nostru, județ în care agenții economici ce oferă servicii sunt mai mulți decât cei care au ca obiect de activitate producția.

Cea mai serioasă problemă sesizată, în discursul său, de președintele Filialei CS –Patronatul Român, Dumitru Micu, este situația UCM Reșița. De aproape 10 ani societatea este în insolvență și nu s-a rezolvat nimic, punându-ne firesc întrebarea: de ce? și nimeni nu poate da răspunsul la o întrebare simplă: cine este proprietarul? În prezent, proprietarul este o căsuță poștală dintr-un bloc din Zurich!

Pe principiul că acolo unde sunt și patronate și sindicate, lucrurile merg mult mai bine, reprezentanții sindicatelor au venit cu un punct de vedere.

Președintele Sindicatului 1771 din UCMR, Jivomir Tovladiat, a punctat o stare de fapt care însă nu are o direcție precisă. Acesta a precizat că pe lângă faptul că UCMR a avut parte de lipsa producțiilor de serie, aceste produse au fost făcute pe un termen lung, iar secretul unui comerț sănătos este acela de a rula o sumă de bani într-un termen foarte scurt, lucru care nu s-a întâmplat în UCMR.

„De exemplu am pierdut sectorul de motoare navale tocmai din acest motiv, dar și din altele, dar ca exemplu – motorul naval îl făceai într-un an și după ce l-ai expediat mai trebuia să aștepți 2, 3, 4 ani de zile până se monta pe navă și după ce se făcea proba…, vă dați seama că pentru o firmă, acum privată și necapitalizată, fără ajutorul băncilor, al statului, nu avea nicio șansă de a supraviețui”, a mai spus liderul de sindicat.

S-a pus astfel întrebarea: cine va prelua conducerea și proprietatea UCMR-ului pentru că este important proprietarul UCMR, pentru că dacă se așteaptă un sprijin din partea statului, cu cine să discute statul dacă nu se cunoaște proprietarul?

Astăzi, UCMR-ul funcționează datorită salariaților, spune Jivomir Tovladiat, al devotamentului acestora care ar fi înțeles situația grea în care se află uzina. Lucrează pe salarii mici și în condiții grele, dar și datorită „dansului pe sârmă pe care îl practică actuala conducere de a găsi contracte și de a plăti salariile la timp”, mai țin UCMR-ul pe linia de plutire.

„Ne simțim semi-abandonați, și vă dau un exemplu, pe vremea asta, în campania electorală aveam parte de o serie de promisiuni electorale că vom fi salvați. Acesta e momentul în care apăreau aceste promisiuni. Vreau să vă zic că nu mai avem parte nici de aceste promisiuni!”, a spus liderul de sindicat.

După o radiografie a stării de fapt, concluzia a fost că nu se întrevede o soluție salvatoare și tot ceea ce se poate face în momentul de față ar fi o conlucrare a organizațiilor patronale locale, care se pare că suferă de aceeași meteahnă ca și cea a sindicatelor, lipsa unității și stabilirea unor obiective comune de interes general, cum ar fi industria și economia județului Caraș-Severin.

Elena FRANȚ