Salutăm de astăzi prezenţa editorială la Reper 24 a lui Valentin Lupşa.
Percepţia este fără îndoială elementul definitoriu al unui individ. Fie că e vorba de simţirea în sine, fie că e vorba de procesarea informaţiilor, viaţa îţi este condusă, ghidată şi guvernată de principiile izvorâte din propria percepţie. Iar dacă percepţia este un rezultat care decurge dintr-o multitudine de informaţii acaparate şi ulterior procesate, bineînţeles că aceste informaţii sunt elemente constitutive distincte ce pot fi categorisite. Unul dintre aceste elemente, asupra căruia vreau să mă opresc puţin, este comparaţia.
Comparaţia, o unealtă prin care individul formează la nivel conştient o opinie, aşa cum spune şi definiţia: examinarea a două sau mai multe lucruri, fiinţe sau fenomene, cu scopul de a găsi asemănări şi deosebiri între ele. Când vine vorba de o comparaţie simplă, totul este limpede: ai două mere, unul este verzui şi unul este roşu. Treburile se complică însă când vine vorba de comparaţii în care ai la îndemână doar un singur element. Să luăm spre exemplu arsura: dacă pui mâna pe un fier încins, vei simţi o senzaţie neplăcută.
Neavând un al doilea element comparativ la îndemână, vei folosi unul din subconştient. Adică, nu mai ţii minte când te-ai ars prima dată, şi cât de intensă a fost arsura. Nu ţii minte nici a doua, nici a treia, poate. În schimb, îţi aminteşti de unele arsuri mai recente sau mai puternice, care împreunate dau naştere unei scări (de valori). Iată de ce este extrem de important ca o comparaţie să conţină cât mai multe elemente, fie ele cunoscute conştient sau subconştient, pentru ca astfel scara de valori să fie cât mai exactă. Această de care spun, un cumul de comparaţii mai mult sau mai puţin conştiente, este intrumentul cu care te plimbi prin viaţă. Fapte, obiecte, oameni, trăiri, toate trec prin filtrul scării de valori, ca printr-o maşină de tocat.
Iar maşina personală de tocat este cea care pune eticheta pe frumos şi pe urât, care îl face pe vecinul să fie un moşulică ursuz sau o enciclopedie ambulantă, care porneşte ori stinge flacăra pasiunii, şi chiar care te face să fii mai sus sau mai jos pe scara de valori a celor din jur. Ei bine, eu cred că această scară de valori este stricată. Şi nici n-ar avea cum să nu fie stricată, când în jur nu găseşti decât informaţii care se află la extreme. Un român, sau chiar un reşiţean obişnuit este prins între oraşul care se prăbuşeşte încet dar sigur economico-social şi lumea largă pe care o vede prin intermediul computerului, o lume fără de cusur, în care toţi au de toate. Dacă o scară de valori sănătoasă este formată din câteva zeci de arsuri diferite între ele, care te ajută să ştii sigur cât de tare te arde un obiect într-o fracţiune de secundă, scara de valori cu care măsori latura socială a mediului în care vieţuieşti este fracturată şi săracă. De aceea trebuie să cunoşti. Să cauţi, să te informezi, să compari.
Pentru că numai comparând la nesfârşit îţi creezi o scară de valori nu doar sănătoasă, ci şi ancorată cât de bine se poate în realitate. Poate că suna familiar când spui că setea de cunoaştere este unul dintre motoarele evoluţiei, dar degeaba sună familiar, dacă rămâne doar la stadiul de reţetă. Ştii şi tu că reţetele nu sunt bune de mâncat, şi tot aşa ar trebui să ştii că o scară cu două trepte nu poate duce nicăieri. De aceea, te invit să cunoşti lumea, şi s-o compari. Internetul nu trebuie să fie doar un râu de informaţii care vine spre tine. Nu e de-ajuns să te mulţumeşti cu ce-ţi trimit cei din imediata apropriere.
Trebuie să pleci în căutare, să scormoneşti, să arunci la o parte grămezi de informaţie nefolositoare, pentru a ajunge la ceea ce te interesează: lucruri ce pot fi comparate, ca mai apoi să poată fi aşezate undeva pe scara de valori cu care te vei defini ca un individ coerent. La fel şi cu mediul înconjurător din imediata apropiere: Reşiţa nu este un bloc, sau un birou. Este un noian cu “de toate”, în care poţi găsi o mulţime de minunăţii, în fiecare zi. Pentru aceste minunăţii, nu trebuie decât să porneşti de la borna zero, în fiecare dimineaţă, şi-ţi vei dezvolta negreşit cea mai importantă calitate: percepţia.
Valentin LUPŞA
