Arestarea la Tokyo a șefului Renault – Nissan – Mitsubishi, Carlos Ghosn, mai mult decât se înțelege la prima vedere…

Zburăm, pentru o clipă, spre o altă lume, în preacinstita Japonie. La Tokyo tocmai ce s-a petrecut cel mai mare scandal din lumea auto: CEO-ul Renault, Carlos Ghosn preşedintele director general al alianţei auto Renault-Nissan-Mitsubishi Motors a fost arestat într-un ciudat scandal financiar. Legendarul executiv pare a fi acuzat că ar fi făcut nişte operaţiuni financiare dubioase în urma cărora şi-ar fi tras pentru sine vreo 40 mln. $. Desigur, pentru pulime, 40 milioane înseamnă o sumă imensă, dar pentru un individ de talia lui Ghosn nu e ceva atât de dărâmător. Mai ales că totul se referă la întreaga lui carieră de la Nissan. Să nu uităm că Ghosn e cel care a scos Nissan-ul din rahat, astfel încât pare ilogic ca el să fie acuzat că a prejudiciat compania. Ceva pute la mijloc. Iar dacă mai şi constatăm că la trei săptămâni de la arestare nu există nicio acuzaţie oficială la adresa sa, avem toate motivele să bănuim că se întâmplă altceva acolo.

Sunt extrem de multe zvonuri legate de misterioasa arestare. Unii spun că e o misterioasă lovitură de palat administrată din Franţa, unde statul e cam deranjat de optimizările lui Ghosn. Nu de puţine ori energicul executiv şi-a exprimat dezacordul legat de politica Franţei. Nu a fost de acord cu părăsirea Iranului(cu toate că a plecat de-acolo scrâşnind din dinţi), la fel cum nu e de acord cu retorica anti-rusă. Şi e normal să fie aşa, doar vinde în draci acolo. De-aceea a instrumentat o imensă operaţiune de răscumpărare a acţiunilor de la stat prin intermediul salariaţilor. Prin prisma acestor informaţii, dar şi cunoscându-l pe tiripliciul penibil Macron, avem toate motivele să suspectăm o implicare a Franţei în mazilirea şefului Renault.

O altă teorie vorbeşte despre problemele stringente pe care le avea Nissan-ul, dar şi proaspăt intrata în alianţă, Mitsubishi. Înainte de a trece mai departe, trebuie să înţelegeţi ce-i cu aceste alianţe. În principal şmecheria e simplă. Intrând într-o alianţă foloseşti împreună cu partenerii tăi o bază comună de componente, negociezi mai strict cu furnizorii, aloci optim resursele umane şi reuşeşti astfel să reduci teribil costurile. Există însă şi un revers al medaliei: cu toate că sunt firme diferite, realitatea e că sub capotă se cam află aceleaşi componente. Deci, fiare identice la care diferă doar marca şi design-ul. Chestia e atât de dubioasă încât devine de-a dreptul hilară observând modul în care mândrul posesor de Mercedes se raportează în trafic la modestul conducător de Logan. Asta în condiţiile în care, sub capotă, ambele maşini sunt echipate cu … acelaşi motor.

Această realitate a industriei auto, suprapusă peste problemele de vânzări atât ale celor de la Nissan & Mitsubishi, pare să-i fi atras atenţia lui Ghosn. Mai mult ca sigur, cunoscându-l pe Ghosn, nu pot să nu bănuiesc un plan de optimizare vizibil din avion: închiderea unor facilităţi de producţie din Japonia. Ţinând cont de baza comună de organe de maşini şi de similaritatea modelelor, a face o linie care să-ţi scoată în cadenţă maximă modele diferite ale maşinilor din alianţă nu e o mare şmecherie. E imposibil ca Ghosn să nu se fi gândit la aşa ceva. Înseamnă mai mult de jumătate dintre angajaţii japonezi, adică o optimizare extremă care ar fi condus la o drastică reducere de costuri şi o profitabilitate ridicată a alianţei. Ceva perfect justificat economic.

Numai că, cine are impresia că Japonia e economie de piaţă, ori e naiv ori prost. Îţi trebuie ceva brumă de cunoştinţe istorice ca să înţelegi cum a trecut ţara la modelul economic vestic şi cum fostele relaţii nobiliare de vasalitate au fost translatate în noua paradigmă a economiei de piaţă. Peste noapte ţăranii s-au transformat în muncitori, aristocraţii în patroni, militarii în executivi s.a.m.d. Japonia e o ţară cu un şomaj extrem de redus, situat undeva pe la 2%. Angajările se fac pe viaţă. Dacă părinţii lucrează la Sony, cu siguranţă copiii li se vor angaja tot acolo şi asta încă de pe băncile şcolii. O să spuneţi că e un semn de civilizaţie. Eu vă spun că e o rămăşiţă a şerbiei. Dar totul sub o mască extrem de bine marketată. În aceste condiţii, dacă vă imaginaţi că acţiunea „justificată economic” a nebunului Ghosn putea să treacă nevăzută de politicul insulei, sunteţi naivi. Cu siguranţă că un asemenea plan nebunesc i-a pus pe ăia pe jar. Doar cine naiba se credea veneticul ăla? Astfel încât trimiterea sa la bulău e pur justificată din punctul de vedere al politicienilor.

Să n-o mai întindem şi să încercăm să înţelegem ce se petrece. Avem aşadar confruntări între politic şi mediul economic în care fiecare parte are dreptate. Ştiţi când s-a mai întâmplat asta? V-o spun eu, doar sunt trecut prin două regimuri: în comunism. Atât în URSS cât şi în întreg lagărul comunist, în ultimele momente ale regimului s-a remarcat o tensiune între economic şi politic. Dinspre mediul economic veneau mesaje clare că sistemul centralizat a degenerat în haos şi că absolut toate deciziile influenţate de politic sunt aberante, în timp ce politicul îi acuza pe economişti de slabă înţelegere a doctrinei marxist-comuniste. Ceea ce s-a întâmplat cunoaşteţi cu toţii…

P.S.  De ultimă oră! Fostul preşedinte al alianţei auto Renault-Nissan, franco-brazilianul Carlos Ghosn, a fost pus astăzi sub acuzare, la trei săptămâni după arestarea la Tokyo, pentru că şi-a ascuns veniturile de fisc timp de cinci ani, iar mandatul său de arestare a fost prelungit în baza unor noi acuzaţii. Procurorii din Tokyo au decis să îl pună pe Carlos Ghosn sub acuzare, pentru că a omis să declare autorităţilor bursiere venituri de aproximativ 5 miliarde yeni (38 milioane euro) realizate timp de cinci ani, între 2010 şi 2015.

Sergiu TABAN

Daca ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@reper24.ro, pe contul nostru de Facebook sau pe WhatsApp la nr. 0747 081 224