Exponatul lunii iulie la Muzeul Banatului Montan din Reșița, este o piesă rară clasată în Patrimoniul Național Mobil la categoria Tezaur: Ceapța – acoperământul pentru capul miresei.
Nunta este un moment unic în viața mirilor, dar și a satului: ritualul și economia, ecleziasticul și laicul își dau mâna pentru a perpetua tradițiile comunității. Personaj principal al acestui eveniment, mireasa, este ea însăși simbol al poziției sociale a familiei în sat. Îmbrăcămintea și podoabele sale sunt confecționate cu grijă, din timp, astfel încât să exprime statutul în ierarhia satului.Ca podoabe speciale, alături de ceapță, mireasa mai putea purta salbă și cingătoare. Acestea intrau în zestrea cu care trebuia să vină mireasa în casa mirelui. Cu cât familia miresei era mai înstărită, cu atât numărul monedelor purtate era mai mare, precizează specialistul Livia Magina.
Cu origini în moda bizantină, ceapța cu bani este o podoabă întâlnită în întregul spațiu balcanic, însă în spațiul românesc este specifică Banatului. Ceapța cu bani este o piesă ceremonială feminină pentru împodobirea capului, purtată la nuntă de către mireasă, și, în unele zone, și în zilele de sărbătoare pentru o anumită perioadă de timp după căsătorie. Rolul ei, la fel ca și al celorlalte învelitori de cap, este acela de a ascunde părul.
Marcă socială a familiei purtătoarei, ceapța cu bani are ca element constitutiv moneda. Piesa expusă este placată cu 74 de monede cu valoarea nominală 2 LEI, emisie monetară 1924, bătute în monetăria de la Bruxelles. Din punct de vedere al tehnicii de realizare, piesa este constituită din trei elemente: acoperământul propriu-zis, fruntarul și plecinișcele. Meșterul a aplicat monedele pe un suport de carton acoperit cu pânză și le-a lipit între ele cu paftale din argint în formă de ciorchine de strugure și cu mici sfere în patru locuri, astfel încât să dea forma pătrată.
Ceapța expusă a fost realizată în prima jumătate a secolului XX. În zona Banatului de câmpie se cunoaște existența unor meșteri care au în perioada interbelică la Deta, Ciacova și Timișoara.
Piesa a fost achiziționată în anul 1994.
Elena FRANȚ
