Victoria care a reînviat Polivalenta Reșiței!

HC Adrian Petrea a reaprins spiritul sportiv al Polivalentei cu victoria ultimului meci contra CSM Oradea

Sunt unul din cei care am trăit la intensitate maximă și într-o apropiere directă de jucătorii vremii, succese care au rămas țintuite în memoria publicului spectator care a asistat la finalele celei mai frumoase echipe pe care a avut-o în ultimele decenii handbalul bănățean: UCM Reșița. O emulație care a atins cote nebănuite de cei mai mulți dintre noi, în jurul unui fenomen de care orașul mai avusese parte dar nu la o asemenea vibrație. S-au creat galerii, majorete, bannere pro-performing, fani care nu acceptau ideea de a lipsi de la partidele idolilor, fete cu tricoul lui Butulija purtat pe piepturi semețe, genialul Adrian Păunescu prins în vraja finalei cu Alpla Hard Viena, drama norvegienilor de la Drammen care-au pierdut pe teren propriu o finala de vis cu cupa pe masă, sau în opinia mea unul din cele mai spectaculoase meciuri pe care reșițeanul le-a putut urmări vreodată în polivalenta lui, acea minunată seară în care băieții au excelat în Cupa EHF în fața unei Wisla Plock de talie continentală. Un moment pe care l-aș numi al autodepășirii, în fața echipei poloneze care după acea seară avea să-și pună în cap achiziționarea extremei Valentin Ghionea, lucru perfectat în cele din urmă.

Ei bine, acele momente au dispărut în ultimii ani, în care HC Caraș-Severin s-a încâlcit în ițele financiar – instituțional – statale, reușind să se afunde în mediocritate, o perioadă tristă în care „profesorul“ Aihan Omer a reușit să mai fie doar o palidă figură a antrenorului monumental de altădat, o perioadă în care Reșița și Caraș-Severinul nu au mai avut puterea de mai susține o echipă pe prima scenă a handbalului românesc și mai cu seamă una în care figuri politice recunoscute s-au mințit cu nonșalanță, în față, că „vom susține fenomenul, echipa nu trebuie să moară“. După care, patetici felceri ai celor ce se ridică din tină spre marea performanță, au preferat să-i întoarcă subit spatele. Apropos, domnule primar de Reșița, Mihai Stepanescu, noi n-am uitat ce promisiuni ai făcut acelei echipe ce purta numele județului în care te-ai născut, sprijin de ordinul miliardelor de lei, care nu a ajuns niciodată să fie concretizat. La schimb ai preferat să aduci în oraș o echipă de fotbaliști mercenari pe care i-ai vopsit în culorile Metalului Reșița. Mai știu că la handbal îți plăcea să apari pe vremuri pentru că era puhoi lume iar speaker-ul – în persoana celui ce scrie aceste rânduri – avea pe-atunci respect de haina alesului reșițenilor și te nominaliza subtil. Oricum, un lucru l-am înțeles: dumneata nu poți fi mai mult decât un microbist, unul care alocă fonduri importante din birurile pe care ți le plătesc proștii acestui oraș, între care mă înscriu, cu scopul de a-ți atrage o vremelnică simpatie. Să-ți fie de bine!

Reîntorcându-ne la sentimentele trăite odinioară în minunata Sală Polivalentă, nu cred că aș greși dacă aș afirma că această formulă young & fresh, HC Adrian Petrea, propusă de acești doi rebeli pentru o cauză, Cristian Pătru și Adrian Petrea, ne reaprinde, prin jocul propus, spiritul pe care cei mai mulți dintre noi îl credeam pierdut pentru totdeauna. Acest sentiment s-a reaprins odată cu cea mai recentă ispravă a acestor minunați jucători ai Academiei HC A.P. în derby-ul diviziei A, Seria B, în fața lui CSM Oradea. Bihorenii, cu o formație dinamică au venit porniți să facă un meci mare, să lupte din primul minut și până în ultima secundă. Dovada au făcut-o în ambele reprize în care au ținut aproape de formația susținută din tribune. Tribune care au fremătat și s-au redescoperit pe ele însele într-un mod sublim în partea secundă, atunci cât echipa a avut cu adevărat nevoie de aportul lor. Pentru băieții care evoluează în orașul de pe Bârzava a fost probabil primul meci în care s-au întrebuințat în cel mai serios mod cu putință. S-a mers cap la cap grație unui Amihăiesi de la oaspeți căruia i-a ieșit aproape totul dar și a lipsei de inspirație a „petrișorilor“ la aruncările de la 7 metri. De la 19 – 18 pentru HC Adrian Petrea, în partea a doua favoriții sălii au încercat o evadare pe tabelă în minutul 38, dar bihorenii au revenit, au egalat și chiar au condus cu un gol în minutul 46. Adrian Petrea, fostul internațional care a jucat ca-n zilele lui prolifice a avut un rol determinant în motivarea echipierilor din teren care s-au folosit de tot arsenalul tehnic pentru a o răpune pe CSM Oradea. Merită remarcate paradele portarului Andrei Drăghici, o mare speranță a handbalului românesc, cele 9 reușite curate ale lui Lela, acuratețea în coordonare și automotivația lui Rohozneanu. A fost 36 la 32 scorul final în uralele unui public avid de performanță și de meciuri jucate pe muchie de cuțit. Și tot la capăt de joc mi-am adus aminte de sentimentul pe care-l aveam atunci când echipa mea de suflet pierdea, după o încleștare aprigă, așa cum erau meciurile cu Steaua, HCM Constanța sau cu Bacăul. Cu toții îi aplaudam pe handbaliștii pe care finalul îi prindea cu ochii în lacrimi sau cu capetele plecate, pentru că noi înțelegeam superioritatea adversarilor, dar apreciam faptul că ai noștri au făcut totul pentru a ne satisface dorința de victorie, fără a se da niciun moment în lături. Iar când o formație îți demonstrează acest lucru, să o blamezi nu poate fi decât o proprie descalificare de la statutul de suporter-susținător.

HC Adrian Petrea: Cristian Ionescu, Andrei Drăghici, Andy Sămânță, Mihail Huta (jucător nou) – 1 gol, Ilie Vaidasigan – 5 goluri, Mihai Rohozneanu – 6 goluri, Marius Drăgănescu, Sebastian Pârvan, Adrian Petrea – 8 goluri, Cristian Lela – 9 goluri, Marius Bahan – 4 goluri, Robert Rugaci – 3 goluri, Oleksandr Starchenko, Zsolt Steiner, Marian Crăciun, Răzvan Daia.

Sergiu TABAN