10 ani de dor nestins… Adrian Păunescu ne veghează din Ceruri!

„Nici nu pot nimic să spun,

Pe curând sau rămas bun…“

Autorul celebrei formulări „A apărut libertatea, dar a murit dreptatea“, poetul de geniu și remarcabilul om de cultură Adrian Păunescu, ne-a părăsit într-o zi tristă de toamnă, pe 5 noiembrie 2010. 10 ani de dor apăsător surdo-mut. Mă număr printre cei care au avut privilegiul să îl cunoască pe maestrul Adrian Păunescu. O întâlnire cu marele român nu poate să nu-ți rămână întipărită pentru veșnicie în memorie. La fel de memorabilă rămâne seria de emisiuni „Cu emoție, Adrian Păunescu“, întâlnirile radiofonice cu poetul de luni seara de la ora 18 și 15 minute, care s-au întins pe parcursul mai multor ani, la postul regional Radio Reșița. Nu voi uita niciodată o emisiune devenită virală pe site-uri de socializare, ultima din cele realizate de poet la postul amintit. A devenit virală pentru că poetul avea să moară la doar câteva zile mai târziu, iar moartea face rating… Este vorba de emisiunea interactivă radiofonică pe care Adrian Păunescu a realizat-o pe 1 noiembrie 2010, chiar de pe patul de spital de la Fundeni, din secția de reanimare, acolo unde era internat. Cu toate acestea, poetul nu a acceptat ideea de a nu fi prezent la întâlnirea permanentă cu ascultătorii din Sud-Vestul țării. Iar când nimeni nu mai credea că emisiunea se va realiza, am primit telefon chiar de la Domnul Păunescu. „Sergiu dragă, îți va trimite Andrei piesele pentru emisiunea din seara asta“- a răsunat vocea expresivă a marelui om de cultură. Mai știu că a fost emisiunea în care am avut cele mai mari emoții, chiar dacă avusesem sute de ore de dialog în direct cu maestrul Păunescu. Ceva îmi spunea că va fi ultima noastră întâlnire pe unde herțiene…

Astăzi, la 10 ani distanță de momentul despărțirii definitive, pot afirma că Adrian Păunescu nu a primit încă, din partea poporului pe care l-a iubit nespus, binemeritata recunoaștere a operei sale, atât de vastă și plină de învățăminte pentru toate generațiile care s-ar hotărî să o parcurgă. Încă nu am aflat ca vreo poezie a maestrului să fie recitată la clasă de tinerii elevi ori liceeni. „Repetabila povară“, „Rugă pentru părinți“, „Doctor la țară bolnavă“, „Pământul deocamdată“ și multe altele din care am selectat foarte repede câteva titluri rămân creații lirice profunde păunesciene pe care suntem datori să le aducem spre cunoștință tinerei generații.

Vă invit să ascultați mai jos ultima emisiune pe care am realizat-o la Radio Reșița, în dialog cu poetul Adrian Păunescu:

„În lumea asta rece, iubirea-i boală care nu mai trece” – Adrian Păunescu

Sergiu TABAN