Un vin și o rețetă din bella Sicilia

Când mă gândesc la Nero d’Avola, strugurele emblematic al Siciliei, nu pot să nu mă gândesc și la pasta alla Norma, o rețetă clasică și delicioasă originară din Catania, de la poalele vulcanului Etna.

Nero d’Avola strugurele care își trage seva din solul vulcanic și din apele provenite din zăpezile topite de pe Etna, este expresia cea mai frumoasă a Siciliei.

Vinul este complex și sincer, cu gust de lavă, de cireșe negre, mure și până la tabac și arome de  iasomie și coajă de bergamota și portocale roșii, cu tanini catifelați.

Culoarea merge de la rubiniu închis (la vinurile tinere, nebaricate, până la violet, la cele maturate în baricuri. Ca să fiu sincer, eu le prefer pe cele nebaricate pentru simplul fapt că păstrează caracteristicile curate ale strugurelui fără influența baricului care adaugă aromele tipice de vanilie, stejar și condimente.

Se servește din pahare clasice tip Bordeaux, mari, cu o capacitate de 0,75 cl pentru a oferi vinului spațiu suficient ca să ni se dezvăluie.

Până la începutul anilor 1990, Nero d’Avola era folosit mai mult în cupaje (amestec cu alte soiuri) mai ales pentru celebrul, printre turiști, Cerasuolo di Vittoria.

Au apărut însa viticultori tineri, curajoși, care au reușit cu talent și investiții în echipamente moderne, să facă din Nero d’Avola cel mai cunoscut vin sicilian !

De la vin …. la mâncare. Mâncarea este sacră pentru sicilieni, la fel și rețeta pe care vi-o prezint : Pasta alla Norma.

Legenda spune că își trage numele de la opera Norma de Vincenzo Bellini, născut în anul 1801 în Catania.  Plăcerea sublima oferită de operă și mâncare …. și un pahar de Nero d’Avola.

Rețeta este simplă, ingredientele puține însă de cea mai bună calitate:

– paste – bucatini (tradiționalele noastre macaroane din moși-strămoși)

– vinete rotunde și violete de Sicilia (sunt bune și cele de la noi însă să fie din piață, de la țărani)

– ulei de măsline extravirgin

– o legătură de busuioc

– o conservă cu pulpa de roșii

– ricotta sărată – este o ricotta siciliana făcuta din lapte de oaie, diferita de cea pe care o găsim la noi. Puteți folosi pecorino sau o brânză de oaie mai puțin sărată… sau parmezan

– ceapă, usturoi, sare și piper

Tăiați vinetele pe lung , în felii de cam jumătate de centimetru grosime și prăjiți-le în ulei de măsline până devin aurii. Lăsați-le să se răcească și tăiați-le în fâșii de 2-3 cm, pe lungime.
Căliți ceapa și usturoiul,  mărunțite, în ulei de măsline fără să le ardeți, adăugați  pulpa de roșii și busuiocul rupt cu mâna. Sărați și piperați după gust și fierbeți la foc mic până când parfumul de busuioc inundă bucătăria.

Fierbeți pastele – eu folosesc bucatini, ca în rețeta originală însă, odată, l-am întrebat pe un prieten care locuiește în Cefalu – Sicilia ce paste folosește și mi-a răspuns scurt: “sempre rigatoni” !

Turnați apoi pastele fierte și scurse peste sos, amestecați bine-bine, așezați deasupra fâșiile de vinete prăjite, radeți brânza și presărați câteva frunze de busuioc.
Nu uitați să turnați un pahar de Nero d’Avola !

Cristian BOEREAN