Omul de zăpadă, unul dintre cei mai buni prieteni ai iernii, și ai micuților de pretutindeni, este de fapt un „bătrânel” de 30.000 de ani, cel puțin asta suțin istoricii.
Se pare că omul de zăpadă ar fi apărut în paleoliticul superior, atunci când oamenii își dezvoltau simțul artistic realizând din diferite materiale figurine antropomorfe care reprezentau diferite zeități. Iarna în schimb, figurinele realizate din zăpadă erau doar pentru divertisment, spun istoricii.
Mai mult, prima menţionare a omului de zăpadă apare într-un manuscris din anul 1380 și abia în Evul Mediu omul de zăpadă a devenit una dintre activitățile de nelipsit ale iernii, atât pentru adulți, cât și pentru copii.
Structura omului de zăpadă era aceeaşi ca azi: doi sau trei bulgări de zăpadă aşezaţi unul pe altul. Se foloseau aceleaşi materii prime: morcovul în loc de nas, cărbunii în loc de ochi şi multă zăpadă compactată. Apoi, sculptorii în zăpadă îl îmbrăcau cu ce le trecea prin minte: palton, fular, pălărie sau oală, mături în loc de braţe.
Echipat în acest fel, omuleţul de zăpadă se topea mai greu, rezistând mai mult timp acţiunii directe a razelor de soare. Întotdeauna omul avea şi un chip. După direcţia în care erau îndreptate colţurile gurii, zâmbea sau era posomorât. Deşi era bucuria copiilor, în unele părţi ale lumii omul de zăpadă nu era întotdeauna agreat. Și asta pentru că simboliza frigul şi venirea unei ierni lungi.
Fiind un personaj atât de simpatic, omul de zăpadă a fost imortalizat în primele fotografii făcute vreodată, în anul 1845. Ulterior, în secolul XX, chipul omului de zăpadă a ajuns pe cărţile poştale, iar de aici în publicitate, devenind unul dintre primele şi cele mai cunoscute simboluri ale acestei industrii. Astăzi, omul de zăpadă e prezent pe etichete, felicitări, afişe, desene animate, orice obiect care însoţeşte sărbătorile de iarnă.
Cel mai mare om de zăpadă din lume a fost modelat în 19 februarie 1999, în Bethel, un orăşel din statul american Maine. Acesta a fost botezat „Angus, regele muntelui“ în cinstea guvernatorului de pe atunci al statului, Angus King.
Omul de zăpadă avea o înălţime de aproape 35 de metri şi o greutate de peste 4.000 de tone. La construirea lui s-au folosit mai mult de 5.600 de metri cubi de zăpadă. Morcovul-nas a fost, de fapt, o structură de doi metri din sârmă şi pânză. Gura a fost conturată din şase anvelope de automobil, iar în loc de nasturi s-au folosit trei anvelope de tractor. Pentru braţe au fost aduse două trunchiuri de copac de câte 3 metri.
Alexandra JURCA
