Evenimentele se succed cu ameţitoare repeziciune, lăsându-ne în suspans şi fără respiraţie şi creându-ne iluzia că trăim din plin şi adevărat şi că ne bucurăm de o viaţă plină de inedit…şi de confort! Nu mai ştim cum să le triem şi cărora să le dăm importanţă şi în tot acest tumult, suntem ademeniţi prea-adesea să confundăm pădurea cu rumeguşul…
Bunăoară, reţinerea de către procurorii DNA a vice-guvernatorului Băncii Naţionale, Bogdan Olteanu, ar putea ţine capul de afiş pentru multă vreme oriunde în lume, cu excepţia noastră, care ne grăbim întotdeauna să detronăm senzaţionalul cu şi mai mare senzaţional, de parcă am fi sărit din Republica Socialistă România direct în Republica Faptului Senzaţional! Ce-i drept, faptu-i de răsunet, un vice-guvernator de bancă naţională nu-i de colea, mai ales într-o ţară în care guvernatorul e mult mai important decât presedintele! Îmi amintesc cu plăcere de momentele, nu puţine, în care studenţii mei mă scoteau din tiparele consacrate ale cursului de Analiză economică, dornici să ştie dedesubturile economiei şi politicii, în special dornici să afle despre posibilităţile de a evaziona fiscul sau de a da un „tun” serios în afaceri; unul m-a întrebat ce mi-aş dori să fiu, dacă el ar fi peştişorul de aur şi eu obiectul unei transformări miraculoase…I-am spus, fără ezitare, că aş vrea să fiu Guvernatorul Băncii Naţionale a României! Nu preşedinte?…premier? Nu! Numai guvernator! De ce? Simplu: ca să-i dovedesc recunoştinţa mea, seara i-aş fi dat un telefon şi l-aş fi întrebat dacă mâine plouă, iar el va înţelege de aici că eu, adică BNR, va arunca mâine pe piaţă 10 milioane de euro…deci euro se va ieftini! Nu există, pentru un prieten al Guvernatorului BNR o informaţie mai bună decât starea vremii de mâine, cum sunt sigur că nu există nici un prieten al Guvernatorului BNR care să fie sărac!…
Un alt student m-a întrebat dacă există vreo ţară sau vreo situaţie în care şpaga este legală…Aici intrăm pe un alt tărâm al exemplelor şi ajungem, volens-nolens, pe tărâmul lui Tăriceanu, prietenul bun al lui Olteanu. Erau atât de apropiaţi când eram în Parlament sau, mai apoi, când Tăriceanu a ajuns premier, încât mergeau alături peste tot, ca un cuplu bine sudat; erau două astfel de perechi în Parlament, al lor şi al Monei Musca şi venerabilului Mircea Ionescu-Quintus…I-am răspuns studentului meu că ezistă şi ţări in care mita e legală (şpaga e tot un fel de mită..dar mai mică!) şi că se numeşte comision, fiind de cele mai multe ori contravaloarea unui serviciu, care, atunci când e vorba numai de susţinere, se numeşte lobby! Şi că există situaţii în care comisionul acesta e de neevitat! Ce te faci, dacă o firmă gigant, care are cifra de afaceri egală cu PIB-ul României, cum ar fi Microsoft, de exemplu, a pus deoparte, legal, 2 milioane de euro ca să obţină de la guvernul unei ţări, cum ar fi România, de exemplu, un contract imens, cum ar fi cel de securizare a graniţelor, de exemplu, iar totul depinde de semnătura premierului, Tăriceanu, de exemplu? Banii puşi deoparte trebuie daţi şi luaţi, altfel tranzacţia pică, şi adio, securizare! Iar cu altă firmă ajungi într-o situaţie şi mai critică, pentru că, pentru a rivaliza cu gigantul Microsoft, orice firmă pune deoparte o sumă comisionabilă mai mare decît aceasta! Ce poţi să faci, decât să iei comisionul pe ascuns, pentru că ţara ta nu este suficient de inteligentă să-l legifereze?!
Eu nu spun că lucrurile s-au petrecut aşa, dar împrejurările acestea sunt, şi ele trebuiau să se întâmple aşa, sau pe aproape! La un anumit nivel, absurdul vieţii şi mai ales al justiţiei învechite şi prost aplicate îi pot pune pe unii în ipostaza de a lua mită din îndatorire sau patriotism!
Cam aşa stau lucrurile şi cu pusul lui Liviu Mihaiu în funcţia de Guvernator al Deltei Dunării: un escroc dovedit, Sorin Ovidiu Vîntu, are interese în zonă, deci va dori să dea o sumă uriaşă pentru a numi guvernatorul lui! Banii provin din hoţiile repetate ale lui SOV, cu îngăduinţa repetată şi succesivă a organelor statului, adăpate şi ele la acest vălău, iar a recupera cu orice chip şi în orice formă o parte din ei mi se pare a fi etic şi echitabil! Cineva spunea că este, îndeobşte, nepermis moralmente să le îngădui proştilor să-şi păstreze banii…Şi hoţilor le este?!
Nici în acest al doilea caz eu nu spun că lucrurile s-au petrecut chiar aşa…Dar spun răspicat că lucrurile se petrec chiar aşa, şi nu de ieri- de azi, ci de când bunica- fată mare! Şi că le răscolim, făcând pe justiţiarii şi incoruptibilii, taman acum, pentru că e an electoral şi ar fi bine să fie unii aleşi, şi nu alţii!
În ambele cazuri sunt implicaţi, mediatic deocamdată, Tăriceanu şi Olteanu, dar miza e Tăriceanu şi partidul lui. Cred că acum, PSD are cam 38, poate chiar 40 procente din sufragiile electoratului, PNL cam 28-30, PMP cam 3-5, ungurii cam 3-4…ALDE are 8-9 procente şi mai poate creşte, iar dacă ALDE face un scor din două cifre, PSD şi ALDE pot guverna fără griji, chiar şi fără unguri, dar mai bine cu ei, spre liniştea tuturor! Tăriceanu a ajuns, brusc, inamicul public numărul unu şi trebuie decredibilizat! Si nici nu-i tace gura, îi dă întruna cu „statul poliţienesc”!…
Ideal ar fi să crească PNL şi să stopeze creşterea celorlalţi…dar cu cine ar guverna PNL? Cu PMP? Cu Băsescu?! Lumea fuge ca de ciumă!
…Hai ,mai bine, să vorbim despre mortea Reginei Ana, simbol de demnitate, fidelitate, smerenie şi devotament! Şi s-o plângem, că merită! A demonstrat unei lumi întregi în ce fel se pot contopi iubirile unui suflet de femeie adevărată şi rară, de adevărată Regină: iubirea pentru familie, copii, soţ, rege, ţară, viaţă, cultură şi spirit, toate circumscrise iubirii pentru Cel de Sus! Şi să ne amintim şi s-o plângem şi pe Marina Chirca, cealaltă Regină, a României Anticomuniste, moartă în anonimat şi uitată de noi toţi, tocmai pentru că e an electoral şi pentru că unii vor să confundăm pădurea cu rumeguşul!…
Cerul le va primi, pentru că au trăit ca să dea măsura sacrificiului!
Prof. univ. dr. Liviu Spătaru

SUPERB!
In afara de comision,sau lobi in Germania exista un sistem de spaga legala.De exemplu la spital la intrare in spital exista un fel de cutie a milei in care cei multumiti de serviciile spitalului,a medicului,a celor ce lucreaza acolo.In cutie se pun diverse sume ce se depun de cei multumiti si cu dare de mana.La sfarsitul perioadei se folosesc acele sume pt uzul spitalicesc al bolnavilor.Asta o stiu de la o ruda care a fost bolnava si apoi a lucrat la acel spital.