Vara anului 1997, ultima etapă din seria a III-a a ligii secunde, meci decisiv pentru promovarea în divizia A între Extensiv Craiova şi CSM Reşiţa. Stadionul oltenilor din Valea Roşie era arhiplin, erau prezente şi cele două galerii înfierbântate de miza partidei. Spectatorul Mircea Lucescu, sosit târziu, abia a găsit un loc în picioare. Lângă gardul din sârmă, în imediata apropiere a terenului, doi tineri însurăţei stăteau în genunchi, aproape striviţi de presiunea celor din spatele lor. Natalia şi Adrian Birău, ea bucureşteancă, el născut la Oţelu Roşu, în Caraş-Severin, au venit să îi încurajeze pe rossoneri în tentativa lor de a reveni în elita fotbalului românesc. După terminarea jocului s-au întors fericiţi la locuinţa lor din Bucureşti satisfăcuţi de performanţa reşiţenilor de a promova în elita fotbalului românesc, obţinută chiar pe pământ oltenesc.
Toamna anului 1997, în Valea Domanului, CSM Reşiţa debutează în divizia A, pe o vreme ploioasă, în compania găzarilor de la Petrolul Ploieşti. După ce şi-au achitat biletele de intrare, Natalia şi Adrian îmbrăcaţi în nişte pelerine de ploaie galbene s-au prezentat la preşedintele clubului Marius Popescu, iar acesta mi i-a dat pe mână să-i duc în tribună. Mare mi-a fost mirarea când cei doi mi-au cerut să îi duc către galeria locală, pelerinele lor galbene, culoarea tricourilor ploieştene, făcându-mă să fiu rezervat asupra intenţiilor lor. I-am dus până la locul ocupat de Guardia Rosso Nera şi i-am predat liderului acesteia, Marcel Guşcă.
Ce a urmat acestui meci întrece orice închipuire, golul lui Jilavu şi victoria cu 2-0 a CSMR-ului declanşând la aceşti tineri din Bucureşti o dragoste şi un ataşament incredibil pentru echipa reşiţeană care îi va avea ca suporteri prezenţi în tribune 3 sezoane la rând (1997-2000), la fiecare meci disputat, fie acasă, fie în deplasare. Integraţi în Guardia Rosso Nera, Natalia şi Adrian îşi încurajau favoriţii indiferent de vreme (la Fălticeni au înfruntat o ploaie cu grindina cât oul de porumbel), fără a se teme de galeria adversă, de opreliştile puse de oamenii de ordine, fiind ei chiar un factor determinant alături de ceilalţi suporteri în înfrăţirea cu multe galerii ale echipelor adverse.
Au fost situaţii când cei doi au fost singurii suporteri prezenţi din partea CSMR-ului, galeria fiind absentă din diverse motive obiective. Pentru familia inginerului Adrian Birău, deplasări se numeau şi meciurile pe care Reşiţa le disputa acasă în Valea Domanului, ei fiind nevoiţi să vină sâmbăta noaptea cu trenul şi să se întoarcă duminica noaptea la Bucureşti, acolo unde-şi aveau domiciliul şi locul de muncă. Să nu să se creadă că atunci când Reşiţa juca la Bucureşti, Natalia şi Adrian stăteau cu braţele încrucişate. Mare parte a suporterilor reşiţeni veniţi la meci erau cazaţi şi îngrijiţi în noaptea de dinaintea meciurilor, celor rămaşi să doarmă în autobuzul parcat în faţa casei fiindu-le aduse apă şi cele necesare. Şi atunci cum să nu te bucuri când, a doua zi, rossoneri înving în Regie cu 4-1 pe Sportul Studenţesc (gol Ciocoi şi hattrick Szijj) cu Răzvan Lucescu în poarta adversă şi „tăticul” Mircea ajuns bosumflat la…poarta stadionului gata de părăsi odrasla cu mult înainte de fluierul final. Multele plecări din Bucureşti, aproximativ 85 la sută din etape disputându-se în provincie şi Reşiţa, au dus la secătuirea rezervelor financiare ale familiei, aşa că au fost puse la bătaie toate bijuteriile din casă, doar, doar, i-ar mai putea vedea şi în etapele viitoare pe Chivu, Ciucur, Szijj, Ciocoi, Panescu, Doană, Dobre, Rocco, Bica, Balaci, Căprariu, Dincă, Ibric şi Boşca… Parcurgând peste 40.000 de kilometri în aceste 3 sezoane competiţionale se poate spune că familia Birău i-a susţinut pe reşiţeni înconjurând pământul, la ecuator sau parcurgând distanţa de la Polul Nord la Polul Sud şi retur! Azi, doar cu localnicii „Neamţu” şi „Cacao” în lot parcă nu le mai vine decât să străbată distanţa dintre cartierele bucureştene Berceni până-n Giuleşti. Şi acolo, din potcoava stadionului cu acelaşi nume, să-l urmărească pe fostul rossonero Andrei Tânc evoluând la Rapid…
Ing. Petru FUCHS
Cine stie…. meserie,scrie frumos!.Felicitari.Astept si alte articole cu tema despre echipele care au fost,cu adevarat,ale noastre,ale resitenilor!
Bravo d Fuchs, bafta Andrei!
felicitari pentru articol ! eu plang cu gandul la acele vremuri
Intre 2006 – 2011, domnul Adrian Birau a fost prezent in Banat in interes de serviciu, perioada in care s-a implicat extrem de mult in a da o mana de ajutor in primul rand galeriei si apoi echipei, chiar cu bani – si nu putini!
A asigurat de nenumarate ori transportul acestor minunati “Ultrasi” condusi de Marcel Gusca, indiferent daca meciul se juca la Recas ori la Tg Jiu.
A realizat din bani proprii fulare si esarfe pentru galerie.Si ori de cate ori timpul i-a permis s-a aflat in tribune sustinand echipa.
Exemplele pot contiuna, ceea ce trebuie subliniat este faptul ca niciodata nu a dorit vreun beneficiu de pe urma ajutorului acordat totul fiind facut din suflet, pentru echipa.
Mulţumesc Cristian pentru addendum (adăugire), am păstrat legătura cu Adi i în continuarea anilor 2000 când am aflat că lucra la “Drumuri şi căi ferate!” cu filiala la Caransebeş, apoi în Albania de unde mă mai suna uneori. Am primit şi eu un tricou omagial de la el şi Marcel (cu care mai eram în relaţii de amiciţie) cu numărul 6,6 (nu e greşeală!) şi adnotarea “Atenţie vine presa”, îl păstrez cu sfinţenie. Dacă ai vreun număr de telefon actual de a lor (ce am eu sună număr inexistent) te rog anunţă-i de acest articol. Mulţumesc anticipat.
Felicitari, nea Petre. Pentru mine, ai ramas acelasi jurnalist incisiv de care orasul Resita si judetul are atata nevoie. Ai lovit in stanga si in dreapta, ai destramat biserici-bisericute, ai facut sa tremure pana si AJFCS ca sssss-vine nea Petre Fuchs. Pana si domnii arbitri de la toate nivelurile verificau inainte, in timpul si dupa terminarea partidelor prezenta matale la joc. Ce o mai scrie nea Petre in Fotbal Vest? – scuze dar nu functioneaza ghilimelele. Pentru cine nu stie, toate aceste sacrificii nu sunt usor de facut necesitand talent mare de a fi dat afara prin toate metodele si de a reintra inapoi prin toate metodele. Pentru ce ai facut, TE ADMIR si ITI DORESC MULTA SANATATE!
Au fost anuntati in urmatoarele 5 minute
Cum a aparut articolul link-ul a si ” plecat ” spre Adrian Birau
Rosso-nerri suntem noi …..si suntem mai buni ca voi
Pe Adrian și Natalia Birău i-am cunoscut la Petroșani la un meci al Jiului cu Reșița….au fost singurii suporteri reșițeni în ,,țarcul,, oaspeților.Sunt OAMENI extraordinari…….dealtfel ca toți suporterii reșițeni pentru care am un RESPECT și-o dragoste deosebită.Deși nu am mai vorbit demult la telefon cu danșii îi salut și le doresc tot binele din lume.Noroc Bun Reșița.
Mi-e dor de CSMR….
cu asa nume in echipa chiar ca csm resita nu avea teama de nimeni vremuri frumoase pacat ca resita nu va mai avea pentru nu stiu cat timp o echipa de fotbal in prima liga poate doar in a doua liga sau chiar a treia patra sau a cincea