Dragă Cristi Pătru, îți scriu aceste rânduri pentru că după meciul de ieri seară, pierdut la limită cu Odorheiul, vor urma toate analizele marilor specialiști și gazetari care n-au băgat în viața lor un șfanț în vreun sport, fie el individual sau de echipă, așa cum de pildă e cazul tău. Știu că ți-e greu cu acest proiect mamut al handbalului care, s-o recunoaștem, și-a depășit condiția inițială nemaifiind doar al academiei Adrian Petrea; a devenit de ceva vreme al Reșiței și al județului, unul care ne aduce recunoaștere și care înnobilează acest oraș tot mai cenușiu de pe malurile bătrânei Bârzave.
Tu, Cristi Pătru, puteai în acești ultimi 3 ani să faci cu totul altceva cu banii tăi, să îți înalți o vilă somptuoasă, să faci vacanțe cu familia în locuri exotice sau să îți dezvolți alte business-uri pentru că ești un antreprenor care a excelat în activitățile în care te-ai implicat, mai pe românește să faci ce-și dorea „mușchiu’ tău“.
Totuși, tu ai ales să întorci rodul muncii tale spre comunitatea din Reșița, aici unde ai copilărit, unde ai crescut și unde numele Pătru mai înseamnă încă ceva pentru „tinerii“ de vârsta mea, care ți-au cunoscut părinții și i-au apreciat. Nu îmi amintesc în istoria recentă a orașului meu un gest similar cu cel produs de tine. Și nu cred să existe gest mai frumos pentru un fiu al acestor locuri decât acela de a performa în domeniul său de activitate și de a-și întoarce peste ani privirea și fapta spre locurile de unde s-a înălțat.
Tu, fără a fi împins de la spate, ai găsit de cuviință să înființezi această academie de handbal unde știu că în jurul a 100 de copii din Reșița își dezvoltă aptitudinile și de unde, probabil, într-o bună zi vom auzi că au plecat spre echipe de renume jucători crescuți în pepiniera ta. La proiectul tău s-au înhămat oameni talentați din lumea handbalului, dar efortul financiar este unul considerabil.
Puteai liniștit să îți vezi de grupele de copii, dar ambițios din calea afară cum ești, nu ai putut să nu faci pasul spre handbalul de seniori. Și cum bulgărele de zăpadă s-a mișcat la vale cu repeziciune, proiectul echipei de divizie a devenit repede unul de ligă națională, comparat de nepricepuți (nedrept) cu ceea ce a însemnat odată UCM Reșița din perioada Chebuțiu, echipă susținută de o uzină sau HC Caraș-Severin, formația păstorită de Consiliul Județean Caraș-Severin. Și nu te-ai făcut de râs. Ba dimpotrivă. Ai arătat că profesionalismul tău este desăvârșit. Dar publicul nu e mulțumit doar cu atât; el cere performanță, cere goluri și gladiatori care sunt dispuși să își dea sufletul pe teren, iar asta în timp ce mulți dintre agitatorii din tribună nici măcar nu își cumpără biletul la show. Cu aproape 1000 plus/minus câteva zeci de oameni prezenți în tribunele polivalentei la meciurile de ligă națională, tu ai la final 250 – 300 de bilete vândute și câteva zeci de abonamente?!
În timpul ăsta, Facebook-ul colcăie de nerecunoscători și sfertodocți într-ale handbalului care își dau cu părerea și critică efortul tău monumental pe care l-ai parcat acasă, la Reșița, deși o puteai face oriunde altundeva. Dă-i dracu, nu-i mai pune la suflet! Cei care știm cine ești și vedem ceea ce faci suntem cei care contăm. Noi nu am fugit niciodată la greu. Poate ai făcut și greșeli în demersul tău handbalistic, poate te-ai hazardat în anumite momente, poate nu ești cel mai chibzuit pământean, dar tocmai de aceea ne placi, pentru că ești uman, perfectibil și pentru că ți-au pus sufletul pe tavă împreună cu sudoarea muncii tale pentru a ne oferi acest spectacol total care înseamnă handbalul din Polivalenta de la Reșița. S-a gândit vreo clipă cineva că fără de tine Cristi Pătru, noi, reșițenii, ieri la ora 17:00 puteam să fim în afara fenomenului numit handbal, „zappând” disperați printre telenovele mexicane spre vreun canal TV de sport în căutarea unui meci de ligă națională?
Ar mai fi multe pe care ți le-aș transmite, dragă Cristi, dar știu că te-a durut înfrângerea asta cu Odorhei, nemeritată (zic eu) și chiar cu sufletul greu tu ai avut puterea să-i îmbărbătezi pe Adi Petrea și pe băieții lui. Asta înseamnă să dai moral celor din jurul tău.
Pentru toate cele rostite și nerostite, eu, un simplu reșițean, te respect și îți mulțumesc pentru tot ce ne-ai dăruit Cristi Pătru, așa cum, zic, ar trebui să simtă toți cei care au astăzi un motiv de bucurie: HC Adrian Petrea la sala Polivalentă!
PS: Nu cred că Cristi Pătru așteaptă titluri nobiliare sau diplome trase la indigo prin care să i se recunoască meritele, dar cu siguranță așteaptă de vreme lungă sprijinul autorităților în proiectul pe care l-a dezvoltat până acum din resurse proprii și nu știu de ce dar bănuiesc c-o să mai aștepte mult și bine…
Sergiu TABAN
Respect si admiratie din partea mea pentru acest OM.
Domnule Patru,ignorati carcotasii !
P.S. Cum intra in sala cateva sute de persoane fara bilet sau abonament?
Apreciez efortul sportiv si pe cel financiar fara de care performanta nu poate exista. Din pacate traim intr-o perioada in care ”interesul personal” bate orice alta initiativa si gestul d-lui Patru pare de neinteles și nefiresc. Numai ca ceea ce face domnia sa, precum și alti astfel de oameni din alte domenii (turism de exemplu) reprezinta pasii spre normalitatea in care vrem sa ne crestem copii si nepotii. Îmi pare rau ca, in scurta mea perioada de consilier judetean, nu am putut face mai mult (mă bucur, totusi ca la initiativa mea a fost redeschisa Sala Polivalenta). Chiar daca nu am posibilitatea sa fiu mai de folos va doresc mult succes in continuare in sustinerea acestui adevarat brand banatean si in lectia pe care o oferiti altora.
Cu respect
Ar putea fi unul din cele mai bune articole pe care le-am lecturat la voi ca iubitor al sportului, dar cu siguranța este unul din cele mai corecte din ceea ce ne oferă presa locala. Felicit autorul.