Să nu-ți pesede alții că d(orban)ii când nu-i ai…

Trecu și rândul acesta de alegeri și iată-ne stând relativ liniștiți la adăpostul firav al unei majorități ce încearcă să culeagă roadele unui succes efemer și lipsit de substanță. Iar cum sărbătorile vin, nu ne rămâne decât să-i lăicuim pe rețelele sociale și să ne pregătim, smeriți, pentru anul ce va să vie.

Sfârșitul de an ne prinde fără PSD la guvernare și cu un președinte de dreapta pentru încă cinci ani. Intrăm și noi într-o normalitate. Asta ne și doream. Până și rețelele sociale aveau nevoie de o pauză, iar politicienii momentului au simțit că trebuie să contrabalanseze puțin diferența dintre ură și empatie. Era prea mult hate și se înjurau semenii între ei din cauza convingerilor politice. Ne lipsea empatia cu cei ce reprezintă binele. Iar acest Guvern așa a început! Cu cât mai multe selfie-uri. Vi-l mai aduceți aminte pe Cîțu în seara depunerii jurământului noului Guvern? Selfie-ul a devenit principala modalitate de a te promova și a-ți face o imagine pozitivă. Pozele cu pisici, cățeluși, bobocei sunt generatoare de empatie și îți câștigi repede faimă în rândul alegătorilor. Că bani ai. Dacă mai desecretizezi și un document deja desecretizat, devii un rege pentru fanii tăi. Mai ai și un story cu momente desprinse din Rambo? Poți să faci un munte ce vine spre tine să dispară? Ai un costum ce-l face invidios și pe Jackie Chan? Dacă da, atunci ai toate șansele să stai pentru o eternitate cu Zeus.

Accentul acestei evaluări jurnalistice nu cade neapărat pe ce ştiu cititorii, ci pe aplicarea emoțiilor dobândite la urna de vot

Simulăm un test pizza pe o mare parte dintre cei care s-au dus la cele trei scrutine din acest an. Observăm cu ușurință că evaluarea nu cade pe ce știu cititorii, ci pe aplicarea în fapt a emoțiilor cu care au fost manipulați. Românica nu are o problemă cu nivelul de trai și cu veniturile, ci cu percepția ce i-a fost lăsată de politicienii ca-și servesc singuri legi pentru siguranța lor. Uneori, în demersul lor meschin, se lasă și cu efecte secundare și victime colaterale. Este cazul recursului compensatoriu. La fel și-n cazul pensiilor speciale. Al alegerii primarilor într-un singur tur și lista poate continua. Mereu există victime colaterale și chintesența deciziilor luate se raportează mai mereu la ceea ce poți face atunci când ești la guvernare și la ce poți pune în aplicare din polemica ce ai lansat-o când erai în opoziție. Aici intervine ruptura de logică și mai mereu ceea ce spuneam când eram în opoziție nu se mai „pupă” cu ce măsuri aplicăm atunci când suntem la butoane. Pe fond, nimeni nu luptă să ajungă la oala cu sarmale pentru a o împărți cu cei care îi aduc la putere. Avem acest deja „fu” de aproape 30 de ani. Și suntem masochiști când vine vorba de a înghiți gălușca. Oricât de fierbinte ar fi ea, ne amăgim că de data aceasta va fi altfel. Ne dăm seama târziu și după ne plângem că n-am avut noroc de (or)bani…

Competență și meritocrație de partid

Pentru ca tot ceea ce am scris mai sus să aibă sens, este nevoie de competență și meritocrație! De partid, evident! Competența este dată, deseori, de cât de activ ai fost în campaniile electorale și nu numai. Un like dat bine, un print trimis șefului sau șefuțului, comisiei de evaluare a (in)competenței și „veleităților” tale profesionale poate să-ți dea aura de om (in)competent. Ai împărțit pliante în campanie? Ai fost prezent în fiecare poză de grup? Ai „ars” gazul degeaba cât entitatea politică din care faci parte a fost în opoziție? Te-ai remarcat prin a-ți da colegii în gât că îl contestau pe șefu’? Ai tras cu urechea la cei care mai au idei și te-ai dus fuguța la șefuț să-i prezinți ideea ca fiind a ta? Ei bine, dacă răspunsul este pozitiv la mai multe din întrebările acestea, ai toate șansele să fii recompensat. Ai competență și meriți cu adevărat ceva! O deconcentrată, un loc în vreun consiliu de administrație, o sinecură etc.. Pentru tine și familia ta! Doar ați suferit împreună. Dacă mai ai și vreo doi copii majori, a dat norocul peste voi. Ce mai contează că tu nu știi să faci nimic? Important e să ai profilul descris mai sus. Voi, restul, care nu vă regăsiți pe lista scurtă a șefuțului, mai aveți de așteptat. Cu siguranță ați spus ceva ce nu trebuia spus. Cu siguranță n-ai pupat inelul de pe mâna care trebuie. A, și era să uit, dintre cei recompensați trebuie să fie musai și cei care erau în tabăra cealaltă. Că, deh, au găsit carnetul de partid din guvernarea precedentă și, deși au rămas pe funcții, au avut de suferit emoțional. În rest, rămâne cum am stabilit. Epuizăm agenda publică repede și trecem să-i înjurăm pe cei care au zis că ne salvează. Și cu cine empatizăm? Cu cei care ne-au f***t în trecut. Că na, așa suntem noi, masochiști. Și nici n-o să ne pese de alții că dor banii când nu-i ai….

John GAVRILESCU