România – o căprioară sfârtecată de lupi

De-a lungul celor peste 30 de ani de așa zisă democrație, România a devenit o țară a tuturor posibilităților; un loc de unde poți să furi fără să fi tras la răspundere, un bantustan din care românii au voie să plece doar la muncă pentru economiile altora, o zonă cu politicieni corupți care fac legile pentru interesul lor, o țară în care românii au voie doar să execute fără să discute.

Exemple sunt multe și cuprind o paletă largă de patrapazlâcuri făcute în cei peste 30 de ani de la căderea regimului comunist. Sub pretextul că nu sunt performante, uzinele românești au căzut una după alta sub șenilele excavatoarelor. Desfăcute bucată cu bucată, valorificate la fier vechi, terenuri ajunse pe mâna samsarilor, rând pe rând au dispărut lăsând în urmă șomeri, familii fără niciun venit sustenabil, goluri în economia țării și în buzunarele românilor.

Atunci a început exodul; la căpșuni, sparanghel, în construcții. Se estimează că la un moment dat erau peste 5 milioane de români la muncă în străinătate. Banii trimiși în țară reprezentau o sumă mai mare decât cea a investițiilor străine în România. Prețul a fost însă mare; familii destrămate, copii lăsați în grija bunicilor, a rudelor sau a nimănui.

Pe acest fond, partidele de toate culorile au ieșit la înaintare cu promisiuni care mai de care mai frumoase și mai atrăgătoare, care s-au dovedit a fi doar vorbe în vânt. România îmbătrânea văzând cu ochii, lipsa de reacție a populației a condus la o înmulțire a fărădelegilor comise sub un fals aspect de legalitate, justiția și serviciile și-au dat mâna sau au închis complice ochii. Lipsa locurilor de muncă, deficitul bugetar, împrumuturile pentru a acoperi neputința clasei politice, incapacitatea de a gestiona țara sau poate prostia și reaua voință a celor aleși, au făcut ca România să devină asemeni unei căprioare căzute la pământ din care lupii sfârtecă fără frică, fără jenă, bucată după bucată.

Se vând companii strategice, se înstrăinează terenurile agricole, se scot la mezat pe câțiva firfirei pădurile și bogățiile subsolului românesc. Am ajuns să importăm de la alimente de primă necesitate, la toate kitsch-urile asiatice; de la rable europene pe patru roți la fructe și legume turcești, frumos ambalate dar pline de pesticide. Totul cu complicitatea politicienilor și a acoliților lor, numiți pe criterii neștiute în posturi cheie, bănoase și influente.

Europa s-a săturat să ne mai tragă de urechi. Ne-au garat pe linie moartă și mai mușcă și ei din când în când câte o bucată de țară. Noi dormim liniștiți, mai căscăm mirați ochii la câte un praf în ochi aruncat strategic de unii sau de alții, ne batem gura cât e ziua de lungă dacă vaccinurile sunt sau nu eficiente, ne culcăm liniștiți și ne trezim doar pentru a o lua de la capăt, într-o alergare continuă în cerc, fără început, dar ce e cel mai trist, fără sfârșit.

Dan AGACHE