Sâmbătă, 27 mai a.c. am participat la o festivitate cu o mare semnificaţie ştiiinţifică şi istorică pentru Universitatea “Eftimie Murgu” din Reşiţa: prima promoţie de economişti, secţia “Marketing” a universităţii noastre se reunea pentru a sărbători 20 de ani de la absolvire! Moment frumos, marcat de solemnul înălţător şi indiferenţa înăbuşitoare … dar nu am reţinut decât prima parte!
Pentru un individ care deja s-a cam obişnuit să-şi facă bilanţul, un asemenea moment nu însemna numai întâlnirea cu o promoţie de studenţi, mai ales că nu era chiar prima, pentru că în acelaşi an, 1997, au terminat două serii de “marketeri”, una care a făcut 4 ani de facultate şi alta cu 5 ani, aşa cum a cerut ministerul în anul de graţie 1992, când a fost înfiinţată Universitatea; momentul în sine mai însemna şi un moment de bilanţ, de retrospecţie şi introspecţie: “adică, hai să stăm un pic şi să judecăm, o fi fost bine ce am făcut, sau ne-am pierdut vremea de pomană”? Acum aveam posibilitatea să măsurăm şi să cântărim, “live”, cum ar spune cei mai de dincoace de ruptura vremurilor. Aşadar, am stat, am măsurat şi am cântărit…
Rezultatul este surprinzător! În primul rand, la întâlnirea de 20 de ani au venit cam jumătate dintre absolvenţi, procent îmbucurător în contextual în care, spre deosebire de nivelul de împrăştiere de odinioară, care era ţara, acum s-a “urcat” la alt nivel, absolvenţii noştri fiind împrăştiaţi din Canada până în Australia … În al doilea rand, ştiau unii de alţii, comunicau, nu se izolaseră, nu erau mizantropi, ba se citea în ei bucuria de a trăi, de a crea, de a se revedea … În al treilea rând, făcuseră o mică armată de copii, o mămică “a raportat” trei, dar n-au fost rare cazurile cu doi copii, ca să nu mai punem la socoteală că una din absolvente a spus că e, de luna aceasta, bunică! …
De aici, am intrat în pielea profesorului de analiză economică, pentru care indicatorul ştiinţifico-economic suprem e câţi din studenţii lui îşi practică meseria şi, în mod deosebit, câţi dintre ei sunt antreprenori! Să ne înţelegem: antreprenori, şi nu patroni, că patron poţi fi pe banii lui tata sau bunicul, în timp ce antreprenor înseamnă să-ţi fi creat propria firmă, să munceşti şi să mănânci o pită din ea şi să le dai şi altora posibilitatea să mănânce o pâine, muncind cinstit în întreprinderea creată de tine!
O primă concluzie: aproape toţi lucrau în concordanţă cu studiile, erau, carevasăzică, economişti, şi, dacă nu lucrau în marketing, atunci lucrau în contabilitate, finanţe, bănci sau erau funcţionari publici. Niciunul, dar absolut niciunul nu era şomer, deşi nu-i nicio ruşine să fii şomer în economia de piaţă! Faptul că 84 de absolvenţi ai promoţiei lucrau în domeniul economic, în diferite niveluri de competenţă, este ca un balsam binefăcător pentru dascăl, oricât ar fi el de … supus vremurilor!
Însă adevăratul balsam, cel puţin pentru mine, obişnuit, ba chiar “deformat” să-mi raportez mereu munca prin rezultatul obţinut faţă de efortul depus, a fost când am bifat, pe lista de prezenţă, 9 antreprenori în rândul primei promoţii de “marketeri” ai universităţii noastre! Adică 9 din 84, respective 10,71% ! Nu e mult, este entuziasmant!
Să mă fac înţeles: densitatea antreprenorială, adică numărul antreprenorilor la 1000 de locuitori, este indicatorul cel mai elocvent şi cel mai fidel în a arăta care este forţa oricărei economii, potenţialul ei de creştere, capacitatea de a absorbi forţa de muncă şi de a crea valoare adăugată! Indicatorul se măsoară la mia de locuitori pentru că nu se poate la o sută, la o sută sunt prea puţini! În România, judecând după numărul IMM-urilor, avem cam 21,30 antreprenori la o mie de locuitori, faţă de o medie europeană de 42,70 la mie! Cel mai bine stă Cehia, cu 95,90 (dar cam pe aici s-au născut meşteşugurile, berea şi economia de piaţă, şi tot aici sunt cele mai bune universităţi din lume!), Portugalia, cu 73,50, Malta, cu 73, Slovacia, cu 70,20 …
În termini comparabili, universitatea noastră, judecând după prima promoţie, a produs 107 antreprenori la 1000 de studenţi, depăşind cu mult orice medie, europeană sau nu, consacrată sau nu! Şi spun “în termeni comparabili” în cunoştinţă de cauză, pentru că densitatea antreprenorială este mai mare, de obicei, în rândul absolvenţilor de studii medii decât aceea din rândurile absolvenţilor cu studii superioare …
Dincolo de orice scepticisme, neînţelegeri şi încleştări, dincolo de orice “jocuri de glezne”, inclusiv ale instituţiilor de stat, care nu ştiu întotdeauna ce e mai bine şi ce e mai rău pentru Statul Român, rostul şi rolul ultim al oricărei universităţi este de a produce cultură antreprenorială şi antreprenori, pentru că numai aşa poate fi împinsă lumea şi viaţa înainte! Şi, după cum se vede, din acest punct de vedere, Universitatea “Eftimie Murgu” din Reşiţa şi-a luat rolul în serios şi dă rezultate!
Mâine, vom merge la acelaşi ceas de bilanţ, la 10 ani de la terminarea primei promoţii de la specializarea “Contabilitate şi informatică de gestiune”. Vom face aceeaşi analiză, acelaşi bilanţ şi vă vom ţine aproape cu rezultatul, pentru că ne interesează pe toţi!
Prof. univ. dr. Liviu Spătaru
