Multe s-au mai spus şi s-au scris în presa scrisă şi vorbită despre recursul compensatoriu, mai ales după incidentul care l-a avut ca protagonist pe imbecilul de la Mediaş. Adevărul adevărat constă în faptul că un gunoi ca Rusu Marius, parcă aşa îl cheamă pe cretinul ăsta , nu ar fi trebuit să fie liber pe stradă, iar adevăraţii criminali sunt cei care au dat drumul la o lege de care animalul ăsta nu ar fi trebuit să beneficieze.
Poate că în esenţa sa, recursul compensatoriu avea laturi bune, doar că legiuitorul trebuia să ia în calcul eliberarea deţinuţilor recidivişti, aceştia reprezentau prima categorie care nu ar fi trebuit lăsaţi liberi, altfel spus, dacă ai mai fost închis, poţi să te lingi pe bot de privilegiile recursului. Nu s-a întîmplat aşa, iar acum contrele dintre Ministrul Justiţiei, opinia publică, tante Raluca Prună, fosta ministresă şi Administraţia Penitenciarelor, sunt tardive.
Sunt tardive pentru că un om a murit. Şi acum scuzele doamnei Prună aduc cu gestul vacii care trînteşte găleata de lapte, degeaba invocă ministresa deciziile semi-pilot ale CEDO din 2012, asta pentru că, de exemplu, în cazul Italiei, Ungariei, ţări care au trecut printr-o situaţie similară, CEDO a fost de acord cu o compensare bănească în privinţa deţinuţilor, mai exact 8 euro\zi în Italia, 5 euro în Ungaria.
Şi madama Prună, în stilul Guvernului tehnocrat al lui Julien, aruncă pisica moartă în curtea Parlamentului PSD-ALDE, adicătelea dacă ea a fost proastă, ăştia de ce au trecut legea prin Parlament ? Ca la noi…
Federaţia Sindicatelor din Penitenciare e cu aceeaşi melodie, îi dă la gioale lui Tudorel şi glăsuiește că imbecilul de la Mediaş s-ar fi liberat din penitenciar în mai 2019, condiţionat, dacă nu beneficia de recursul compensatoriu. Şi chiar credeţi că românul e prost, fraţilor ? Indiferent dacă Rusu ăsta a beneficiat sau nu de legea cea mai favorabilă şi dacă ieşea de la pârnaie în 2019, chiar credeţi că mai devreme sau mai târziu nu s-ar fi întors în puşcărie ? Doar era recidivist şi la marea majoritate a acestora , întoarcerea la pension e doar o chestiune de timp, uneori timpul ăsta înseamnă ore sau zile, pentru că un procent infim dintre recidivişti păşesc pe drumul reabilitării. Şi asta, fraţilor, nu e întotdeauna vina pârnăiaşilor recidivişti, nu, de vină e un întreg sistem, o clasă politică ce nu a venit cu absolut nici o măsură de reintegrare a celor care au petrecut ani în puşcăriile patriei.
De ani de zile ne-am obişnuit să nu vedem pădurea din cauza copacilor, ne lamentăm atunci când prin presă mai apare câte un subiect vis-a-vis de banii pe care statul îi cheltuie lunar pe cap de deţinut, de condiţiile improprii din puşcăriile autohtone sau de slaba salarizare a personalului specializat din penitenciare , mergem întotdeauna la efect, iar cauzele rămân aceleaşi.
Ceea ce era simplu de făcut se rezuma la un articol în lege, care articol să scoată din schemă lăsarea în libertate a recidiviştilor.
Aşa că nenorocitul ăsta de la Mediaş, condamnat la 4748 zile de închisoare, a executat efectiv 3946 zile,din care vreo 400 zile o reprezintă binefacerile recursului compensatoriu, iar prin adăugarea unui nr. de 96 zile , compensaţie pentru munca depusă în pension,a ajuns să execute trei pătrimi din pedeapsă.
Şi a ieşit. Urmările s-au văzut. Vinovaţii nu se văd, adoptă politica struţului. Nu e prima dată.
Adi NICA