Cu sau fără voia noastră anul 2020 se sfârșește în această noapte și doar pentru un scurt moment încerc să privesc peste umăr la ceea ce a fost și a reprezentat el pentru noi. Spun pentru scurtă vreme pentru că nu e loc de regrete, de tristeți sau melancolii. Toată lumea spune că a fost un an greu, atipic, pe care nu l-ar mai dori să se repete.
Încă din primăvara acestui an am intrat în zodia „covrigului“; o zodie pe care unii o vedea drept „o gripă banală“ s-a dovedit a fi o condamnare a noastră la stat în case, la purtat mască, la distanțare față de vârstnici, de prieteni ori rude. A mai însemnat distrugerea unei industrii și mă refer la HoReCa, la sute de mii de șomeri, la mici investiții și afaceri care au tras obloanele, la miliarde de euro împrumutați pe nu se știe ce, ordonanțe militare sau de urgență care au făcut din geaca ministrului Vela subiect de cancan politic.
2020 a fost și anul în care am avut două rânduri de alegeri; locale în 27 septembrie și parlamentare în prima parte a acestei luni. Dacă la locale a fost cum a vrut electoratul care a catadicsit să meargă la vot, la locale a fost puțin altfel. Liberalii s-au bătut cu cărămida în piept că au câștigat alegerile cu toate că sunt doar pe locul 2, cam la 10 procente față de PSD și au făcut guvernul din „coaliția pierzătorilor“ cum au fost ei denumiți: PNL, USR și UDMR. Marii câștigători ai acestor alegeri parlamentare au fost cei de la AUR care s-au văzut intrați în parlament cu un nesperat scor de două cifre. Ce vor face cu puterea investită de electorat…e altă treabă, iar timpul ne va arăta cu prisosință rezultatele votului din 6 Decembrie.
În defunctul an pe care îl încheiem în această noapte am mai avut parte de lucru de la domiciliu, de concedii anulate, de stare permanentă de frică, de măsuri pompieristice luate de autorități, de decizii contestate de unii, de adevărata față a sistemului sanitar, plină de bube și probleme, subfinanțat de 31 de ani, mai bolnav decât pacienții care apelează la el. Cum a funcționat? Meritul cred că e doar al cadrelor medicale dedicate, care și-au riscat viața la propriu, sănătatea, și-au neglijat familiile doar pentru a ține acest sistem sanitar pe linia de plutire. Unele dintre aceste cadre medicale merită tot respectul nostru. Altele nu au înțeles nimic și continuă să creadă că lor li se cuvine totul (bașca și ceva peste) și să-și vadă de ale lor, așa cum au făcut-o atâția ani.
Sfârșitul acestui an readuce o rază de speranță prin apariția unui vaccin, controversat la noi, în principal din cauza lipsei de informații privind efectele secundare. E drept că a apărut repede dar pentru viteza asta s-au investit miliarde de euro sau dolari. Poate era mai bine să fi așteptat 5 – 6 ani precum în cazul Gripei Spaniole? Lăsând „specialiștii“ la o parte, cei cu micro-cipurile și antenele 5G, se pare că există o speranță că ne vom putea relua curând viața de dinainte de pandemie, cu toate că nu prea cred că va mai fi la fel. Am auzit un argument pro vaccinare care m-a pus pe gânduri și ar trebui să fie la fel și cu scepticii acestui vaccin „Credeți că o „forță mondială“ are un minim de interes să distrugă întregul sistem sanitar al Terrei? Nu de alta dar medicii și asistentele sunt cei care se vaccinează primi“ Un argument pertinent din punctul meu de vedere.
Nu știu cum va fi anul care începe în această noapte. Ni-l dorim cu toții mai bun, normal din toate punctele de vedere, mai puțin auster, mai darnic și cu sănătate în primul rând. Adevărul e că toate urările din acest sfârșit de decembrie cuprind și sintagma sănătate, nu de alta dar 2020 ne-a demonstrat cât de fragilă e sănătatea noastră dar și a sistemului care ar trebui să o asigure. Ne mai dorim un guvern competent care să fure mai puțin spre deloc, să guverneze țara în interesul cetățeanului nu al partidului, un Parlament care să legifereze drept, un sistem juridic care să elimine merele stricate din coș.
Cam asta ne dorim; să putem din nou să râdem (nu unii de alții), să ne strângem mâinile, se ne îmbrățișăm apropiații, să ieșim pe stadion sau la o bere, să nu ne mai fie frică să plecăm în concedii. Mi-aș mai dori ca oamenii să înceapă să citească și să înțeleagă ce citesc, să fie mai empatici, mai blânzi, să lase patimile politice în seama politicienilor și să înțelegem că există viață și după pandemie. De noi depinde ca aceasta să fie mai frumoasă. La mulți ani cu sănătate!
Dan AGACHE
