Mai mult de 80% dintre zonele umede aflate în regiunea Dunăre-Carpați au fost pierdute în ultimii 150 de ani, atenționează WWF-România.
Cele mai vizibile modificări se văd în lunca inundabilă a Dunării, unde în perioada comunismului statul român a demarat un program de extindere a terenurilor agricole în zona de luncă, cu soluri extrem de fertile datorită aportului de nutrienți al aluviunilor Dunării.
Terenurile au fost îndiguite și secate, vegetația a fost înlocuită cu plante de cultură, fauna a dispărut, iar porțiunile nearabile au fost transformate în zone industriale sau pășuni.
În timpul ploilor abundente zonele umede din lunca inundabilă a Dunării ofereau un spațiu amplu de revărsare a apei, iar digurile nu pot face față mereu viiturilor Dunării. Cu toate acestea, în regiunea Dunăre-Carpați, în ultimii 150 de ani mai mult de 80% din zonele umede au fost pierdute și, odată cu ele, serviciile pe care le furnizează’, potrivit organizației de mediu.
În România, WWF, alături de partenerii săi și comunitățile locale, au renaturat peste 1.500 de hectare în lungul și în Delta Dunării, suprafața reprezentând 5% din potențialul existent.
„Până în prezent, în România managementul apelor și inclusiv gestionarea inundațiilor s-au realizat prin lucrări hidrotehnice de tipul digurilor, barajelor care s-au dovedit a avea impact negativ asupra naturii.
Acum, la nivel internațional sunt promovate soluțiile de tip infrastructură verde care au o paletă largă de beneficii și care pot fi realizate cu costuri mai scăzute. Printre aceste soluții se află și reconstrucția ecologică a zonelor umede. Considerăm că și în România planurile de management ale bazinelor hidrografice și planurile de prevenire, protecție și diminuare a riscului la inundații trebuie să conțină și măsuri de reconstrucție a zonelor umede”, susține Camelia Ionescu, manager program ape dulci la WWF România.
De asemenea, la confluența Olt-Dunăre, timp de patru ani, WWF și partenerii săi au lucrat pentru renaturarea a 950 de hectare de luncă, Balta Geraiului fiind, din nou, casă pentru rața roșie și cormoranul mic, iar locuitorii din zonă au început afaceri cu miere de mentă. O zonă la fel de mirifică este şi la confluenţa Nera-Dunăre, în Caraş-Severin.
„Zonele umede pot oferi toate resursele necesare creșterii nivelului de trai al comunităților din apropiere, atât timp cât aceste resurse vor fi utilizate într-un mod sustenabil, fie că ne referim la fermele piscicole, exploatarea stufului și a plantelor medicinale sau ecoturism. Și agricultura poate fi continuată, prin implementarea unui sistem de rotație prin care pășunile inundabile devin, pe rând, terenuri agricole sau zone umede”, a adăugat Ionescu.
În perioada următoare, WWF are în plan derularea unui alt proiect privind renaturarea a 635 de hectare din Situl Natura 2000 Gruia — Gârla Mare din județul Mehedinți. Totodată, în județul Giurgiu, pentru zona-pilot Balta Greaca, WWF a realizat un studiu pe care se bazează patru scenarii de funcționare, care arată modurile în care ar putea evolua zona.
În anul 1971 a fost semnată Convenția Ramsar, actul internațional care reglementează zonele umede. Balta Nera-Dunăre este un asemenea sit, iar voluntarii de la GEC Nera au semnalat de mai multe ori intervenţii nepermise ale omului asupra acestor zone, inclusiv prin pescuit, pescuit protejat de către Poliţia de Frontieră.
Potrivit datelor oficiale, România este parte contractantă a Convenției Ramsar începând cu data de 21 septembrie 1991, iar din cele 19 situri cu statut special de zonă umedă, Delta Dunării a fost prima pe listă desemnărilor, pe 21 mai 1991.
De atunci și până în prezent, mai multe asemenea zone au fost incluse pe lista Convenției, printre care: Bistreț, Blahnița, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Confluența Jiu-Dunăre (toate pe raza județului Dolj), Brațul Borcea (județele Călărași și Ialomița), Iezerul Călărași (județul Călărași), Ostroavele Dunării — Bugeac — Iortmac și Canaralele de la Hârșova (județele Constanța și Ialomița), Parcul Natural Comana (județul Giurgiu), Parcul Național Porțile de Fier (județele Caraș-Severin și Mehedinți), Complexul piscicol Dumbrăvița (județul Brașov), Confluența Olt-Dunăre (județele Olt și Teleorman), Tinovul Poiana Stampei (județul Suceava), Lacul Techirghiol (județul Constanța), Parcul Natural Lunca Mureșului (județele Arad și Timiș), Dunărea Veche — Brațul Măcin (județele Brăila, Constanța și Tulcea), Insula Mică a Brăilei (județul Brăila) și Suhaia (județul Teleorman).
La nivel internațional, Convenția Ramsar are desemnate, în cele 169 de țări semnatare, 2.224 situri totalizând 214.326.438 de hectare.
România a organizat în anul 2012 Conferința Ramsar COP12 și a deținut președinția Convenției Ramsar 2012 — 2015. În prezent, România este membră a Comitetului Permanent Ramsar pentru perioada 2015 — 2018.
Convenția Ramsar este un tratat interguvernamental, menit să confere cadrul necesar acțiunilor pentru conservarea și utilizarea inteligentă a zonelor umede și a resurselor acestora, atât la nivel național, cât și internațional. Zonele umede sunt unele dintre cele mai bogate din lume ca diversitate biologică, asigurând habitatul necesar pentru multe specii de plante și animale.
Diana RADU
