Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai încărcate de tradiţii şi simboluri. Întregul mapamond petrece Crăciunul în diferite forme și straie de sărbătoare. Cert este că, încă din vremea Evului Mediu, cea care anunță sărbătorile de iarnă este mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul devenind cel mai important pom în ritualul de Crăciun.
Legende legate de prezența bradului în tradițiile de Crăciun sunt multe. Una dintre ele spune că, în preajma iernii, o pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, având o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire.
Când, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, bradul cel generos a rămas de-un verde crud, răsplată de la Dumnezeu pentru gestul de bunăvoinţă.
O altă legendă, care dăinuie din nordul Europei, povesteşte că pe vremuri s-au pornit la drum trei virtuți surori, Speranţa, Iubirea şi Credinţa, acestea căutând copacul care să le reprezinte. Arborele trebuia să fie înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, acesta devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.
Tradiția folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romani. Aceștia obișnuiau să își pună în locuință câte un brad sau câteva crenguțe în timpul serbărilor închinate iernii. Cu toate acestea, semnificația bradului de atunci era cu totul diferită de cea a bradului de Crăciun de astăzi. Până în secolul XII, brazii nu se împodobeau, iar oamenii obișnuind să îi atârne de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica.
Primul brad împodobit vreodată a apărut în 1510 în Lituania Evului Mediu, în localitatea numită Riga. Zece ani mai târziu, tradiția a ajuns și în Franța, de unde s-a extins în toată Europa.
A durat totuși mai bine de o sută de ani ca bradul împodobit să fie expus pentru prima dată într-o piață publică. Astfel, în anul 1605 a fost înălţat primul brad într-o piaţă din Strassburg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, s-au folosit pentru prima dată și globuri pentru împodobirea bradului.
Primul brad care a fost împodobit pe tărâm românesc a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea sa în Principatele Române, în anul 1866.
De atunci, poporul român nu şi-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă.
Alexandra JURCA
