Ambroise Bierce scria în „Dicţionarul diavolului” că „longevitatea este o prelungire neobişnuită a fricii de moarte”.
Adevărat sau nu, prin judeţul nostru , în „deconcentratele” statului, trăiesc o serie de şefi atât de longevivi în funcţii, că nici ei nu îşi mai amintesc de când s-au lipit cu super glue de scaunele alea din vârf. Nu e bai, unii dintre ei, chiar dacă sunt şefi din timpuri imemoriale, înseamnă că au expertiză, sunt profesioniști, adică ştiu carte… Unii sunt mai nouţi, „par egzamplu”, pe la Finanţe, domnul Barbu are vreun an de când a fost uns şef, iar pe la Consiliul Judeţean cu onor, de asemenea sunt oarece noutăţi, dar nu multe. Zic nu multe, asta pentru că pe la „fondurili europene” e un nene care e uns cam de multişor, iar în judeţ parcă nu ne-au invadat banii ăştia, europeni.
Parcă să îmi aduc aminte că și un director economic, fost contabil, zic parcă, să nu greşesc, a prins atâtea mandate, că unii care s-au perindat pe la Consiliul Judeţean, au fost deja laudaţi în faţa scării de nenea ăla în negru, iar tanti asta a rămas tot în „foncţie“. Dar ce te faci atunci când vine vorba de Protecţia aia, a copilului? Mamă, mamă, păi tanti aia e acolo de prin `98 ! Mai un picuţ și face două decenii pe scaunul ăla. Şi ăsta poate nu e un lucru rău, numai că de-a lungul timpului acuzele la adresa capului instituţiei au fost aşa de multe, atât de colorate și nu de puține ori bine argumentate, încât stai să te întrebi cum se face că până acum nimeni nu a reușit să o împingă pe scări, legal, bineînţeles, și apoi să o întrebe și de ce fuge !….
Când factorii de decizie se mulțumesc doar cu o atenționare, mustrare sau arătatul degetului, semnele de întrebare sunt tot mai deranjante.
Asta pentru că, citind presa de-a lungul timpului vis-a-vis de capul instituţiei, mirarea mea şi cred că şi a cititorului, este de-a dreptul întemeiată! Vă pup intenţionat şi brusc!
Adi NICA
Că bine zici ! Mai Bibicule !!?