O singură cale, CEDO: trei cazuri diferite, același articol încălcat!

Preşedintele Consiliului Judeţean, Sorin Frunzăverde, se află în faţa unei încercări dificile care îi poate schimba întregul curs al vieţii, ca urmare a unui dosar bazat în marea lui parte pe interceptări realizate de SRI, la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Mai mult decât atât, tehnica specifică folosită la instrumentarea dosarului, aceste aşa numite ascultări ambientale, sunt astăzi puse sub semnul îndoielii de către Curtea Contituţională şi nu numai. În ce privesc scurgerile de informaţii din dosar în presă, în momentul în care faza urmăririi penale nu se încheiase, aici legea ar trebui să producă efecte imediate!

Dacă lucrurile nu sunt luate în seamă de instituţiile care ar trebui să îţi apere drepturile, ţie cetăţean român, atunci, aşa cum am mai arătat-o, te îndrepţi spre cei care nu au niciun alt interes decât respectarea drepturilor omului de pe continentul european în care convieţuim şi trăieşti cu speranţa că vei fi judecat întocmai.

În strânsă legătură cu modul defectuos în care s-a instrumentat dosarul în care numele lui Sorin Frunzăverde predomină, pe rolul instanţelor CEDO astfel de practici uzitate de către procurori au fost aspru sancţionate, Reper 24 studiind trei cazuri diferite pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis plângeri referitoare la încălcarea articolului 8 al Convenției europene a Drepturilor Omului, care are următorul conținut:

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”

În unanimitate Curtea a hotărât că a existat o încalcare a articolului 8 al Convenției în toate cele trei cazuri ca urmare a faptului că extrase din dosarul de urmărire penală – în special, convorbirile telefonice care au fost interceptate de către autorități – au fost publicate în mass-media.

Evaluarea realizată de către Curte

Curtea a notat că fragmente din dosarul de urmărire au devenit publice înainte de trimiterea în judecată și convorbirile telefonice sunt acoperite de noțiunile de „viață privată“ și „corespondență“ în sensul articolului 8.

Conţinutul înregistrărilor i-a pus pe reclamanți într-o lumină nefavorabilă, dând impresia, înainte ca autoritățile naționale să fi avut posibilitatea să examineze acuzațiile, că au fost comise infracţiuni. În aceeaşi situaţie s-a regăsit şi Sorin Frunzăverde şi, cu siguranţă, niciun alt lider politic, conducător de administraţie sau simplu cetăţean nu şi-ar dori să vadă cum propriile drepturile îi sunt călcate în picioare.

În opinia Curții, scurgerea de informații în presă din dosarul de urmărire și publicarea acestora reprezintă un amestec în dreptul la respectarea vieții private, tot Curtea concluzionând că reclamanții au suferit un prejudiciu din această cauză.

Curtea a remarcat faptul că accesul publicului la informații nu este nelimitat sau discreționar chiar și după ce dosarul este depus la instanța de judecată. Despre asta scriem şi vom continua să o facem cu scopul vădit de a apăra drepturile omului, aşa cum sunt ele prevăzute şi legiferate în Convenţie.

Referitor la răspunsul autorităților, Curtea a constatat că statul pârât nu și-a îndeplinit obligația de a asigura păstrarea în siguranță a informațiilor aflate în posesia lor, în scopul de a asigura dreptul reclamanților la respectarea vieții private și, de asemenea, nu a oferit nici un mijloc de atac odată ce a avut loc încălcarea drepturilor sale.

În consecință a avut loc o încălcare a articolului 8 al Convenției.

Ce reacţie are Statul Român, atunci când este urecheat de CEDO?

În opinia Statului român, reclamantul ar fi avut mai multe căi în fața instanțelor naționale prin care să aducă în discuție o posibilă încălcare a dreptului la viața privată. Aceste căi sunt:

1. Reclamantul ar fi putut depune o plângere penală pentru abuz în serviciu sau de divulgare a secretului profesional.
2. Reclamantul ar mai fi putut depune o cerere la Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea efectuării unei anchete disciplinare despre circumstanțele în care au fost publicate stenogramele convorbirilor sale telefonice interceptate.
3. De asemenea, Statul român a susținut că o acțiune introdusă în temeiul Legii audiovizualului (nr. 504/2002) împotriva celor care au publicat în presă ar fi constituit o cale de atac eficientă, precum și o acțiune introdusă în temeiul articolului 1357 din noul Cod civil, coroborat cu articolele 252 și 255 din noul Cod civil. Cu alte cuvinte statul ştie tot când vine vorba de lege, dar uneori să face că plouă.

Dacă Sorin Frunzăverde va face aceste demersuri şi se va folosi de căile de atac prezentate mai sus, nu putem afirma cu certitudine în acest moment. Dar probabil că un om de talia lui Frunzăverde, fost ministru al Apărării, al Mediului şi al Turismului, a luat în calcul şi aceste posibilităţi legale.

Directorul Eduard Hellvig recunoaşte povara DNA de pe umerii SRI-ului!

Un alt aspect care ar trebui consemnat este cel al recentelor reacţii venite chiar din curtea SRI-ului, în legătură cu interceptările făcute de acest serviciu pentru DNA şi care, dacă analizăm cu atenţie, vorbeşte despre modul neprofesionist în care acestea s-ar fi realizat, cu un SRI sub presiunea DNA, suprasolicitat cu mult peste capacitatea şi volumul pe care această instituţie şi-l putea asuma.

Într-o precizare făcută ieri pe toate posturile tv de ştiri, Directorul SRI, Eduard Hellvig, afirma că volumul de prelucrare a datelor era, până de curând, depăşit de trei ori faţă de capacităţile Serviciului.

„Volumul de prelucrare a datelor din capacităţile tehnice era de trei ori mai mare decât nivelul optim. Abia acum ne îndreptăm spre normalitate. Asta ca să răspund altor întrebări din spaţiul public“, a comentat şeful SRI, după şedinţa de bilanţ pe anul 2015 a Serviciului. Iar declaraţia domnului Hellvig vine după ce Serviciul pe care îl conduce nu mai realizează interceptări în cauze de natură penală.

Cu alte cuvinte, SRI-ul răsuflă uşurat, dar oare pentru câtă vreme?

Funcţionalitatea unor instituţii de prestigiu pentru ale căror acţiuni mediatice un popor întreg îşi manifestă simpatia, nu poate să facă rabat de la cadrul legal pe care îl presupune activitatea lor şi nici de la ceea ce obişnuim prea uşor să numim drepturile omului.

Sergiu TABAN