Populația de urs brun din România este nerealist de mare în recensămintele oficiale, conform datelor analizate recent de cercetători din domeniul academic și al conservării naturii. În anumite județe, unde s-a înregistrat și un număr mare de urși vânați, creșterea populației (pe hârtie) a fost și de 50%, de patru ori mai mare decât oriunde altundeva în Europa sau America de Nord. Problema a mai fost semnalată de organizațiile de conservare în ultimii ani și indică existența unui management orientat mai degrabă către legitimarea vânătorii decât către conservarea pe termen lung a speciei, care este strict protejată la nivel național și european prin Directiva Habitate.
„Din anul 2014, WWF-România participă la evaluările faunei sălbatice din sud-vestul țării, realizate de fondurile cinegetice și reprezentanți ai ariilor naturale protejate din această regiune, care se întind pe patru județe: Caraș-Severin, Hunedoara, Mehedinti, Gorj. Încă de la început, WWF a constatat că fonduri de vânătoare învecinate, în care ursul brun este prezent, raportează, fiecare, același număr de indivizi, de obicei un număr care depășește de două-trei ori limitele biologice și ecologice ale speciei, dar și nivelul optim pentru o zonă. Gestionarii fondurilor de vânătoare recunosc faptul că animalele nu sunt toate „rezidente” pe fiecare dintre fondurile de care se ocupă și că există astfel probabilitatea să fie numărate de mai multe ori”, informează reprezentanții WWF.
În urma acestor constatări, WWF a purtat discuții cu fondurile și autoritățile publice locale din Caraș-Severin care au rezultat în ajustarea cifrelor atât pentru urs, cât și pentru pisicile sălbatice, lupi și râși. În 2016, populația de urs a fost redusă cu 22%, cea de lup cu 7%, cea de râs și pisică sălbatică cu 22%. Mai exact, fondul Băuţar-Bucova a redus numărul urşilor de la 19 la 11, Armeniş de la 9 la 4, Berzasca de la 5 la 1, Rudăria de la 5 la 3.
În ciuda acestor reduceri, reprezentanții organizașiilor de mediu sunt de părere că datele încă depășesc nivelul optim, cu excepția râsului și a pisicilor sălbatice.
La nivel național, în anii 2014-2015, au fost raportați nu mai puțin de 10.022, respectiv 10.440 de urși6, și 8.376, respectiv 8.339 de pisici sălbatice. Ursului brun îi este necesar un areal minim de câteva ori mai mare decât în cazul pisicii sălbatice, deci este anormal ca numărul urșilor să fie semnificativ mai mare decât al pisicilor sălbatice.
Toate cele de mai sus arată că deciziile de management al populațiilor de animale sălbatice sunt influențate mai degrabă de profitabilitatea activității de vânătoare, decât de protejarea speciilor, deși ursul, râsul și lupul sunt specii strict protejate la nivel național și european prin Directiva Habitate (Natura 2000). Pare că evaluările actuale sunt realizate cu scopul de a stabili cote colective de vânătoare și de a le justifica față de autoritățile europene. Unde evaluările sunt totuși ajustate, se întâmplă datorită unor eforturi de negociere făcute de organizațiile de conservare, și nu în urma unor evaluări corecte în teren sau, ideal, în urma corectării metodologiei de numărare însăși, care este învechită și generatoare de erori.
De menționat că vânătoarea la urs brun costă între 4.000-15.000 Euro/exemplar.
Karina TINCUL
