Conflictul dintre generații a existat cu mult înainte de „a-l descoperi“ noi. A existat și pe vremea părinților noștri, a străbunicilor, a stră-străbunicilor și tot așa. Acum însă, din cauza evoluției tehnologiei și a extinderii rețelelor sociale, acest conflict pare mai accentuat sau poate doar așa mi se pare mie.
Ani buni am fost învățat o serie de lucruri despre care nu știam la (la vremea aceea), că-mi vor fi folositoare în viață: „Să saluți întotdeauna primul, să nu stai jos în autobuz, să nu vorbești neîntrebat, să nu răspunzi obraznic, să-ți cunoști lungul nasului, să te speli sub braț când pleci de-acasă (nu doar pe mâini ca acum), să nu porți haine murdare (nici nu se punea problema celor rupte), să fii respectuos, să nu mă faci de rușine“ și desigur, exemplele pot continua.
Așa era pe vreme copilăriei și tinereții mele. Învățăturile primite în „cei 7 ani de-acasă“, au continuat la școală; de la diriginte la fiecare dascăl, toți ne învățau și ceva în plus față de materia predată. Unii le-am prins din zbor, alții au trecut pe lângă ele ca și gâsca prin apă, fără să se prindă ceva de ei, dar majoritatea dintre cei ce am crescut cu cheia la gât, am avut parte de sfaturi bune pe care le-am aplicat mai apoi, ca principii de viață.
Mai putem spune aceleași lucruri despre generația tânără de azi? Am să încerc, deși e foarte greu. În autobuz nici nu se sinchisesc (unii, nu vreau să generalizez) de faptul că un tânăr se lăfăie pe bancheta mijlocului de transport, în timp ce un bătrânel sau o bunicuță, încărcată cu de-ale gurii stă lângă el în picioare. Cămășuța curată (cu gulerul scrobit de-mi înroșeau gâtul) au fost înlocuite de tricouri cu petice ori găuri, de pantaloni mulați și bustul (semi) dezgolit, de te duce mintea la plaja de nudiști din Costinești și nicidecum la îmbrăcăminte de școlar, fie el și licean.
Glezne goale, genunchi ieșiți din blugii rupți, iegări mulați ce nu mai ascund nimic, ba dimpotrivă, cercei în buric, buză ori în nas ce-mi amintesc de vierul din copilărie ce musai trebuia să-i pui belciug să nu rânească tot, prin curte. Dacă noi ne agățam cheia cu ață de gât, ei umblă cu smartphone-ul în mână ori în buzunarul din spate al pantalonilor sau mă rog, a ceea ce erau odată pantaloni. Tineri imberbi cu două tuleie în barbă, epilați, pensați și cu freze colorate de zici că e curcubeul de după ploaie, fătuci cu țigara în mână pe stradă, ronțăind la gumă de crezi că-i capra Irinucăi din poveștile lui Creangă.
Până la urmă nu aici e problema tinerei generații și nici ținuta lor nu naște conflictul dintre generația mea și a lor, cu toate că nu înțeleg „moda“ zilelor noastre. Conflictul principal constă în diferența de mentalitate față de muncă, de un câștig cinstit, de respectul față de sine și de semeni. Nu poți să fi apreciat de cei din jur dacă tu însuți nu o faci față de tine; nu poți fi respectat de semeni dacă tu nu îți respecți propriul corp. Cel puțin așa înțeleg eu lucrurile. Poate e greșit, ori poate sunt prea bătrân să mai pricep ceea ce se întâmplă cu „new generation“.
Un lucru e foarte clar în mintea mea: tatăl meu avea o vorbă ce îmi răsună și acum în minte: „tineret mândria țării, spaima avutului obștesc“. Poate atunci nu am înțeles prea bine vorbele lui; acum însă, privind la tineretul liberalo-libertin, îmi fac griji pentru ziua de mâine. Alcool, droguri, prostituție, violență, furturi, scandaluri, clanuri, bătăi, crime și câte și mai câte. Îmi revin în minte vorbele tatălui meu, pe care sincer recunosc că nu l-am înțeles atunci și nici nu prea îl luam în serios, dând vina tot pe „conflictul dintre generații“ și mă întreb: ce va fi mâine când tatuații de azi vor ajunge la vârsta la care o nouă generație va fi ca ei. Ce va însemna atunci conflictul între generații? Cum se va sfârși interminabilul război între nou și vechi, între new și old?
foto: zukunftsinstitut.de
Dan AGACHE