Limbajul de lemn nu este străin politicianului zilelor noastre. De-a lungul vremurilor recente, acesta și-a făcut un loc important în limbajul omului politic. Mai ales că, acum, într-o era digitalizată și într-o continuă mișcare, un mesaj stă la distanța unui click, o fracțiune de secundă în care ai apăsat butonul post/postează și informația a luat calea gigabiților. Prietenii și followării se înghesuie să dea like, unii din obișnuință, alții din snobism, alții din obligație etc. Puțini citesc conținutul și-l și înțeleg. Și, asta, nu din vina lor, ci din cauza faptului că mesajul este unul alambicat, (ne)sofisticat, cu o abundență de termeni care nu prea lămuresc scopul acțiunii pe care ai vrut să o aduci la cunoștința electoratului.
Un astfel de exemplu găsim și în postările a doi politicieni în devenire, Adrian Torma – primar de Moldova Nouă și Silviu Hurduzeu – președinte de Consiliu Județean, care, la începutul săptămânii, s-au întâlnit la malul Dunării. Primul care a adus pe calea gigabiților informația, a fost primarul M9 (Moldova Nouă, pentru cei născuți înainte de anul 2000) din postare aflând că tema întâlnirii a fost: „[…] temele de actualitate legate de refacerea legăturii navale între orașele noastre, despre finalizarea cu documente, conform legislației, a legăturii noastre de peste 40 de ani, să reînnoim relațiile cultural-sportive și apropierea mediului de afaceri din cele doua orașe”. Poftim? Păi mai generalistă descriere ca asta nici că se putea. Să nu vă imaginați că după această frază s-a trecut la detalierea acestei vagi descrieri. Dimpotrivă, postarea a luat o tentă de neputință: „Cu regret am constatat, ceea ce mulți știm deja, că, deși nu au avantajul de a fi membri UE, ei sunt cu mult mai dezvoltați decât noi in foarte multe domenii (turism, infrastructura rutieră, școlară sau sportivă)”, după care s-a trecut la nelipsitele oficioase mulțumiri: „Mulțumesc Președintelui Silviu Hurduzeu pentru atenția acordată zonei noastre, sprijinului acordat prin susținerea proiectelor propuse de Moldova Nouă și, de ce să nu spun deschis, faptului că a spart una din barierele spațiului politic românesc în care se ține cont doar de apartenența politică”. Ultima frază m-a dat pe spate și sincer am avut pentru câteva clipe sentimentul că cei care scriau discursurile pentru plenarele PCR trebuie să fie tare invidioși. Am spart una din barierele spațiului politic românesc. Foarte tare, cred că de aici o să plec și în alegerea titlului!
Silviu Hurduzeu n-a putut să rateze această „fructuoasă” întâlnire și nici premiera națională de a „sparge” o nouă barieră și nici redeschiderea porților Serbiei pe… Dunăre și a dat și el pe unda gigabiților informația. La fel de ambiguă și lipsită de conținut: „Din dorința de a dezvolta turismul în județul Caraș-Severin, care merită din plin o promovare pe măsură, în această săptămână am avut o întâlnire cu primarul orașului Moldova Nouă, Adrian Torma”. Bun, asta am aflat din postarea primarului Torma. Altceva? „Primii pași au fost deja făcuți, această întâlnire fiind un bun prilej de aliniere a ideilor de proiecte avute în vedere de administrațiile publice locale, de pe o parte și de alta a fluviului, Clisura Dunării reprezentând o zonă de mare interes, în special în ceea ce privește turismul”. Atât? Asta-i tot? Primii pași au fost făcuți pe… Dunăre? Mesianic, dom’le! Remarca astă mă face să-mi amintesc de o întâmplare la prima mea plimbare pe Dunăre cu o barcă cu motor, când unul din pasageri i-a zis proprietarului bărcii să nu mă lase să conduc barcă, că poate dau în vreun pom, dat fiind faptul că eram la prima experiență.
Acum haideți să explicăm de ce acest editorial. Redactorul șef îmi cere să fac un material despre această întâlnire. Să presupunem că eu sunt un jurnalist profesionist și orice text al unui gazetar care se respectă se construiește în jurul întrebărilor: cine, ce, când, unde, cum și de ce. În cazul de față, am un dubiu legat de întrebarea „cum”, adică cu pași pe Dunăre? Întrebarea „de ce” îmi creează profunde dificultăți. Și asta pentru că, dacă mi-ar răspunde textul la ea, ar trebui să stau să caut ce proiecte se pot accesa pe fondurile transfrontaliere, să le adaptez eu contextului, să presupun ce mai doriți să faceți în domeniul turismului s.a.md.. Numai că, dacă aș face asta, a doua zi m-ar trezi telefonul redactorului șef, care, nervos, mi-ar zice:
– Bă, ce dreaq ai scris în textul ăla, că ne-au trimis cei de la CJ și M9 dreptul la replică. De unde dreaq ai scos-o pe aia cu „Implementarea morfologiei habitatului danubian”?
– Șefu, da’ știi că eu am vrut să-l fac pe cititor să înțeleagă, să nu-mi dea cu textul în cap și să mă-njure pe site!
– Ai vrut pe dreaq! Treci și fă dreptul la replică și cere-ți scuze celor implicați.
– Am înțeles, şefu’!
Deci, de ce s-au întâlnit cei doi la malul Dunării? Să „spargă” încă o barieră? Să facă primii „pași” pe… Dunăre? Să se redeschidă „porțile” cu Sebia pe Dunăre? Mai face Torma un pas către PSD?
Inițial voiam ca textul să se încheia așa, însă în dimineața aceasta mi-a mai „sărit” în ochiul critic un mesaj. „Ziua Copilului este un bun prilej pentru a sărbători copilăria […]” Poftim? Doamna Schelean, ne-ați dat știrea zilei, cel puțin mie. Chiar nu știam ce se sărbătorește astăzi, de Ziua Copilului. Eu asociam copilăria cu altceva, sincer vă spun. Vă mulțumesc că m-ați LUMINAT!
John GAVRILESCU
